Nicoleta,12.08!

Pe 12.08 a venit pe lume fetitza mea! La 15:05 Nicoleta a patruns in viata noastra,a mea si sotului meu. La nastere comoara noastra a cantarit 3,2 kg si a avut 56 de cm. Travaliul a inceput inca de duminica de la amiaza. A urmat noaptea de duminica spre luni,extrem de lunga si fara sa inchidem un ochi,atat eu cat si sotul meu. Am notat evident intervalul si durata contractiilor. A doua zi de dimi mi-am sunat medicul si am mers la clinica. Era ziua decisiva. :) Speram sa nasc cat mai repede. Din pacate nu a fost asa. Eu cu fiica mea,am facut echipa si asa ca la 15:05 pitica mea a salutat lumea! :) A fost epuizant, atat pt mine,cat si pt sotul meu si pt fiica mea. Rezultatul insa e uimitor. E un sentiment incredibil de frumos,acela de a fi parinte. O privesc acum cum doarme si e minunata: ba se incrunta,ba rade. E o minunatie de copil. Apropo de copii, si artistul meu preferat, Michael Buble a devenit pe 27 august tata! 

AMR 8 zile :)

Ma tot pregatesc de vreo saptamana sa postez pe blog si nici nu stiam cu ce sa incep. O sa incep cu faptul ca micutza Nicoleta e minunata. E tare activa, asa cum trebuie sa fie si inca mai sta la mine in burtica. Sigur ii este bine in burtica :) Vorba sotului meu, mai are si mai am o vineri :)) Si cam asa e. Termenul maxim e in 13 august, daca nu vrea nici in 13, poate asteptam pana in 15 august :D . Sa fie nascuta intr-o mare sarbatoare, si sa nu o cheme Maria :)) Pai ca sa respectam traditia inceputa :)) Oricum pe 6 decembrie, sotul meu o sa aiba de sarbatorit ambele fetele ale sale. Eu, ziua de nastere si pitica ziua onomastica. Ce poate fi mai frumos de atat? E minunat :) Asta e clar. Sa fiu sincera am mari emotii in legatura cu momentul in care voi naste. Imi doresc sa fie un moment frumos, sa nu fie prea dureros si sa treaca repede repede zilele in care stam in maternitate, ca sa venim acasa. :) Sotul meu va fi cu noi acasa, cam 3 saptamani. Voi fi toti 3. :) Va fi cu adevarat magic. Urmeaza un capitol minunat din viata noastra, un capitol pe care l-am "scris" inca de anul trecut, si asta pentru ca ne-am dorit, normal :) Maine avem programata o noua zi la control. Intre timp medicul meu, cel care a urmarit sarcina, e in concediu de saptamana trecuta si chiar ziceam asa glumind ca Nicole nu se va naste, decat dupa ce vine medicul din concediu, adica in 13 august, cand micutza noastra are 40 de saptamani. Chiar radeam cu sotul meu, ziceam ca fetitza noastra vrea sa demonstreze ca o sarcina poate fi dusa la termen, asa cum nu se prea intampla :) Speram doar sa nu vrea sa stea in burtica pana la 18 ani, cand tatal ei i-a promis o masina :)) Tot ne aducem aminte, cu sotul meu, de clipa in care ne-am vazut pt prima data pitica: aveam 9 grame!!!! Nu ne vine sa credem :) E o minune sa duci o sarcina pana la capat si in ciuda faptului ca a fost destul de dificil, pentru ca mi-a fost rau in fiecare zi timp de 20/21 de saptamani, pot sa spun ca am avut o sarcina frumoasa, fara probleme si ma bucur ca Cel de Sus a avut grija de noi. :)

La multi ani, mama!

Azi este ziua de nastere a mamei mele, asa ca postarea de azi ii este dedicata ei, celei care mi-a dat viata si mai mult decat atat, celei care m-a crescut, a avut grija de mine si ma iubeste necontenit! Despre mama mea ce pot sa spun: este o femeie deosebita, o luptatoare, este idealul feminin al meu! Este femeie, sotie si mama si inainte de toate, a stiut intotdeauana sa fie mama, prietena! Intotdeauna cei din jur au fost, familia, a fost cel mai de pret "bun"al ei. Probabil ca si de la ea am mostenit aceasta calitate! Este o calitate, mai presus de orice: familia sa fie cea mai de pret, sa stii sa o pui pe primul lor, sa nu o dai niciodata la o parte!
La multi ani, mama! :)

Reflexia asupra oamenilor

Ieri buburuza mea a mai implinit inca o saptamana. Asa ca am ajuns cu numaratoarea la nr 37. :) Nu mai este mult pana la sosirea ei pe lume. In timpul acesta, am avut timp sa reflectez la oamenii din jurul meu. Cei mai multi sunt o mare dezamagire pentru mine. Singurul care nu m-a dezamagit si stiu ca nu o va face niciodata, este sotul meu. In rest, toti m-au dezamagit prin atitudinea lor, rand pe rand, membrii ai familiei, prieteni ( care sunt extrem de putini ). Dezamagirea nu a venit pentru ca am avut asteptari, ma rog respectul in ziua de azi e cu siguranta la capitolul asteptari nobile. Am analizat cam tot ce s-a intamplat in ultimele luni si am ajuns la o singura concluzie: nimeni nu va avea respectul si ajutorul meu de acum inainte in afara de sotul meu si fiica mea, si prietenul meu, Adi. Cei mai multi au raspuns apelului telefonic, doar cand nu aveau cui sa se destainuie, moment in care nici eu nu am vrut sa mai fi disponibila. Au fost si telefoane de "complezenta", formale, care nu au denotat decat superficialitatea cu care trateaza oamenii in general sintagma "a avea grija". Verbal toti au grija, ca si politicienii: verbal, toti se arata ingrijorati, cand insa e vorba sa faca ceva, ca sa arate acest lucru, atunci pur si simplu ii vezi ca parca sunt lipsiti de maini, picioare si orice unealta necesara. Regret ca nu am realizat mult mai devreme aceste aspecte. Pe principiul niciodata nu e prea tarziu, e bine ca am luat o decizie, impacata cu mine fiind, fara sa mai gasesc scuze pentru cei din jur. Am privit totul asa cum s-a intamplat si am inteles ca oamenii in general nu dau 2 lei pe trairile, sentimentele celorlalti, indiferent ca iti sunt frati, surori sau alte rude. Nici nu mai conteaza titulatura. Abia acum, am vazut obiectiv, ceea ce pana acum, am privit subiectiv. Nimeni nu va mai primi din partea mea, mai mult decat ceea ce a oferit, indiferent cum se numeste. Voi face doar ceea ce simt cu adevarat, nu voi mai cosmetiza realitatea.

Buburuza mea creste :)

Azi a fost o noua vizita de rutina la medic. Vizita cea din fiecare luna. :) Nu stim cat e de lunga buburuza noastra, pentru ca e incolocita aici la mine in burtica, insa stim ca are 2,4 kg :) Azi i-am auzit din nou inima. Are ritm normal, in plus faptul ca e activa, e foarte bine. In fiecare zi are orele ei de gimnastica. Fiind mai mare, intensitatea loviturilor e foarte puternica. O resimt ca o vibratie in tot corpul. E minunata senzatia. Chiar si acum da din picioruse. Sigur stie ca scriu despre ea ;)) Despre ce as putea sa scriu mai frumos de atat? Despre buburuza mea, cea care ma face sa zambesc fara motiv, cea care e cu mine oriunde.Asa va fi si dupa ce se naste. Va fi cu mine oriunde. E cel mai minunat cadou. Cum mergem in fiecare luna la control la medic, dam peste cazuri de gravidutze, care bietele de ele au avut parte de momente neplacute in sarcina, care au fost nevoite sa stea internate prin spital.In acel moment stiu cat sunt de norocoasa, pentru ca m-am ales doar cu greturi si varsaturi timp de 20 de saptamani :)) Multe saptamani.Tare neplacut a fost, dar a trecut, iar acum ma gandesc doar la lucrurile frumoase de care am parte si voi avea parte. Mama mea nu va fi aici cand se va naste buburuza mea. E din nou plecata. Normal ca mi-as fi dorit din tot sufletul sa fie langa mine, dar daca ea a decis ca vrea sa plece, atunci eu nu am putut sa ma opun. A fost alegerea ei, e viata ei. Ma incearca niste senzatii ciudate cateodata, urmate de intrebari de genul: "Ma voi descurca? Voi stii sa am grija de minunea mea? Voi stii cum sa o schimb, cum sa-i alung durerile? Voi stii cum sa o linistesc?". Si atunci ma gandesc ca niciodata nu vom fi pregatiti pentru astfel de trairi, de responsabilitati. Probabil ca totul va veni din instinct. Stiu sigur ca mi-am dorit enorm acest pui de om, aceasta fiinta minunata care e parte din mine. Am iubit-o din prima clipa cand am stiut ca sunt insarcinata. Pe zi ce trece o iubesc tot mai mult si pot sa spun ca e genul de iubire pe care nu am mai "probat-o"pana acum. E ceva extrem de special, frumos, diferit si vesnic. :) Acum voi inchide ochii, ascultand urmatoarea piesa si ma voi gandi la momentul in care imi voi vedea buburuza, cand va fi la mine in brate. :)

Un dar minunat :)

Inca putin, iar pitica mea si a lui Adi face 35 de saptamani, mai precis marti :) Intre timp i-au venit acasa carucior, patutul si saltelutza. Toate cadouri de la bunici, de la mama mea :) Eu am inceput sa cumpar cam tot ce trebuie pentru geanta de maternitate. Ieri am pregatit dulapiorul pentru Nicole :) Azi am zis ca ii spal hainutele. Sunt asa de minunate, de la body-uri, caciulitze, manusi, jerseu. E un sentiment pe care nu pot sa-l descriu in cuvinte, e unul de exaltare, de secretie la maxim a oxitocinei :) Burtica mea e tot mai mare. Chiar aseara cand am iesit cu sotul meu la plimbare, radeam si-i spuneam ca imi mai vad doar o treime din partea din laba piciorului :) Ma gandeam chiar azi, pe pitica mea o va chema Nicole, Nicoleta. De ziua mea de nastere, adica pe 6 decembrie, amandoua vom fi sarbatorite si mi-ar placea ca anul acesta pe 28 iulie, sa-i fac cadou mamei mele o nepotica :) Mama mea m-a primit pe mine cadou de Mos Nicolae, iar eu mi-ar placea sa-i daruiesc o piticutza de ziua ei. :) Poate Cineva acolo Sus va face aceasta minune, cine stie?! :) Pitica mea e extrem de cuminte noaptea, doarme; ziua are orele ei de activitate. Toata ziua ascultam muzica, pentru ca evident si ea aude ce se intampla in exterior. Copilul meu va dormi cu muzica ziua, noaptea va fi liniste. Si eu cand eram mica adoram sa dorm cu muzica. Pe vremea aceea am avut pick-up, ascultam povesti pana adormea, ascultam muzica lui Vivaldi, de altfel era discul preferat de culcare. Cu sotul meu am hotarat sa ne crestem fetita extrem de simplu, asa cum am crescut noi, fara atata tehnologie, gen baby phone, sterilizator de biberoane etc. Si evident imi doresc tare mult sa alaptez pitica pana la 2 ani. Nu degeaba Dumnezeu ne-a instarit cu aceasta "aptitudine" ( daca pot sa o numesc asa ) , pe noi femeile. Nu a fost deloc usor in primele 4 luni si jumatate de sarcina pentru mine, dar stiu ca merita :)

Acum inchei postarea cu o piesa noua minunata! :)

A inceput numaratoarea inversa :)

Azi e din nou marti, marti e ziua in care Nicole implineste tot cate o saptamana. Azi am ajuns cu numaratoarea la nr 33 :) Ce frumos! Ce mare a crescut. Chiar zilele trecute ne aminteam cu sotul meu, cum a fost cand am vazut-o prima data. Aveam cam 9 grame. 9 GRAME??!!!! Da, era asa de mica. A fost micutza, puternica, a crescut si va veni peste o luna cam asa sa ne faca viata mai frumoasa, a noastra si a celor din jurul nostru. Bunicii lui Nicole de abia asteapta sa o tina in brate. Mama mea i-a cumparat hainutze. Sunt asa de dulci. Primele lucruri pe care i le-am cumparat eu si sotul meu, fetitei noastre au fost 2 perechi de manusi si o trusa de manichiura. :) A primit deja multe hainutze. Saptamana viitoare Nicole va avea carucior si patutz. Ambele mov :) Roz nu e o culoare care sa fie pe gustul nostru. Saptamana viitoare cumparam si ce mai avem trecut pe lista de must-have la maternitate pentru mine si bebe si apoi facem bagajul :) Apropo de bagaj, ii multumesc Anei Gogan pentru initierea si pregatirea de care am avut parte, in ale nasterii si cresterii bebe-ului. Ana Gogan este cea care a tinut cursul de lamaze si puericultura, la care eu si sotul meu am fost pe parcursul a 5 saptamani, 5 sedinte a cate 2 ore si 30 minute - 3 ore. Ana Gogan este Educator Prenatal Lamaze, Doula la Voi fi mama. Ana este si mama unei fetite extrem de frumoase. Pe site-ul Anei, voifimama.ro gasesti multe lucruri interesante, utile si cu siguranta, de care ai nevoie, tu, prietenele tale. Cursul de burtici si tatici, s-a tinut la Clinia ProVita din Cluj-Napoca. Tot acolo am facut testul 4D. :) Eu ii recomand cu mare caldura.

Si iata cum deja am inceput numaratoarea inversa, pana cand fetita noastra, Nicole va veni pe lume. Toata ziua vorbesc cu piticutza noastra, si ii spun ca mai devreme de 37 de saptamani sa nu vina pe lume, pentru ca nu e atat de interesanta lumea in care traim si ca nu pierde nimic important daca sta cumintica la mine in burtica si creste frumos :)  Eu si Adi de abia asteptam sa o tinem in brate, sa o ducem cu noi la Turda, la pescuit, sa-i facem baitza. :) Nicole va putea citi, fiecare pas, fiecare traire a mea, cand am purtat-o in burtica aici pe blog. Plus ca avem si poze:) Acum pe final, o piesa minunata :)