Azi implinesc 40 de ani si am ajuns sa ma privesc in oglinda sufletului si sa ma iubesc! Ma iubesc pt curaj,pt cum ma simt cand ma imbrac,pt topul pe care il realizez ( multumesc ingerului si prietenului meu,Andrei 🫶), conduc si conduc masina pe care am visat-o cand realizam emisiune pt soferi, am curajul sa spun ce simt si fac ce simt si imi doresc!
Azi,Aura,la 40 de ani Te iubesc! 🫶🙏
A trecut ceva vreme de la postarea anterioara,timp in care multe s-au intamplat: am condus masina pana la mare si retur,iar azi i-am indeplinit fiicei mele visul de a merge noi doua si bunica ei la Vivo la Cluj. Am mers la Turda am luat-o pe bunica ei de acasa si am petrecuta o zi impreuna doar noi 3 la Cluj cu mine din postare de sofer! Dupa ce ne-am reintors la Turda,eu am mers singura la gradina lui mama,iar apoi am continuat ziua cu noutati si m-am intors singura cu masina acasa la Cluj! E o mare bucurie si realizare pentru mine:mi-am dorit enorm sa conduc din nou! Si iata ca in 3 luninde cand m-am reapucat bifez drum pana la Constanta,pana la Sibiu si Oradea cu return la toate,plus comdus zilnic prin Cluj. Pentru mine condusul este o relaxare! Mi-ar finplacut azi cand am zis ca merg la mama sa merg acasa la ea, sa o aud razand si sa o strang in brate! E tarr greu si acum pentru mine, simt ca raman fara aer de fiecare data cand imi aduc aminte ca de fapt nu o voi mai strange in brate niciodata! Nu pot sa explic in cuvinte ce golmam in stomac si suflet, o teama continua, un nod…tot astept ca intr-o zi sa o revad si parca am impresia ca ziua aceea nu e departe si in acelasi timp parca constientizez ca acea zi nu exista….am invatat ca exista ziua de azi, ca nu poti sa-ti faci planuri, ca visele pot sa fie doar im consens cu realitatea, ca ziua de azi exista, ca ea trebuie traita cu maxima intensitate. Ca daca iti faci planuri, daca visezi e posibil ca visul sa dispara ca fumul spre inaltul cerului…. Sunt persoane care vin in viata ta poate uneori cand fix cauti ceva pt care sa gasesti un sens, fix cand ei nevoie de o traiectorie, fix ca iti spui ca nu ti-a ramas decat inertia…se intampla ca in timp ceea ce traiesti cu acea persoana sa fie proiectia ta a ceea ce ti-ai dori sa traiesti. Si vine intr-o zi cand iti spune ca misunea lui in viata ta s-a terminat. Si cam ce ai putea sa faci? Decat sa accepti decizia ta si sa lasi lucrurile sa se intample. Poti sa incerci sa duci istorisoare de convingere, sa creezi viseze, sa incerci sa gasesti motive…. Si nu are sens, pentru ca ce incerci sa fortezi sa creezi e posibil sa nu fie cea mai sanatoasa solutie; cine poate decide? Timpul! Poti sa vezi ce aduce ziua de maine, daca o vei avea; stiu suna dureros, poate ireal, insa e prea real si poate de aceea e dureros. Cand nu ai asteptari de la o relatie, persoane, cand nu ai vise, nu-ti imaginezi ce ar putea fi, nu ai cum sa fii dezamagit….poti doar sa te bucuri de ziua de azi si sa o savurzi, poate chiar ssa-ti aduci aminte cat de minunata a fost cea de ieri si sa fii bucuros ca nu o poti schimba!
Ba chiar poti sa descoperi ca anumite persoane au venit in viata ta pentru ca tu sa-ti dai seama cine esti cu adevarat si sa te iubesti pentru ca esti tu! Sa iti dai seama ca esti mai curajos decat credeai, mai pregatit de tot ce e nou si sa nu-ti fie teama sa-ti iubesti chiar si defectele! Pana la urma cine e perfect? Dar de ce sa cautam perfectiunea,cand ea ne-ar aduce mediocritate si plictiseala? Eu ma iubesc pt ceea ce am devenit si sunt si mi-ar fi placut ca azi sa imi spuna si mama asta; poate ca bunics Nicoletei, care este si a fost o mama pentru mine, si care a fost incantata de ziua de azi si mi-a multumit are menirea sa fie mama si pentru mine!
Eu ma iubesc si iubesc ce vad in imaginea din oglinda si dincolo de ea!
Desi nu mi-am propus, anul 2022 e anul meu! De fapt m-am gandit la 2022 ca la un an al noului, cu totul nou: new me! Mi-am propus sa ma reapuc de condus si conduc in drum spre munca, mi-am propus sa-mi cumpar doar hainele pe care mi le doresc si asta fac, mi-am propus sa ma iubesc, sa nu las pe nimeni sa-mi strice echilibrul si sa nu mai las de la mine. E simplu: ma placi, ma iubesti asa cum sunt bine, nu se intampla asta, atunci e cam clar ca nu ai ce cauta in viata mea. Nu vreau sa mai fac compromisuri, doar ca sa nu supar pe nimeni, doar ca sa fie bine pentru ceilalti. Anul acesta vreau sa fie bine pentru mine.
Pentru prima data azi-noapte am visat-o pe mama si zambea, era multumita de mine si nu era incruntata si mereu nemultumita de mine, ca pana acum. As avea multe sa-i spun, dar poate ca ma aude de unde e. Doar atat o tot rog: de acolo de unde e sa aiba grija de tata!
E prima data in viata mea cand nu mi-am facut planuri, scenarii, cand nu m-am gandit la "noul" din viata mea proiectat in viitor, nici la "vechiul". De ce? Pentru ca nu am decat ziua de azi si pe aceasta vreau sa o traiesc asa cum imi doresc! Mama nu a avut ziua de maine. Poate pentru ca nu si-a dorit-o, de fapt sunt sigura!
Viata merita traita, fiecare zi trebuie savurata, nu trebuie bifata. Varsta nu reprezinta nimic, decat chiar un numar. Important e cum te simti, ce porti in suflet si cum iti doresti sa vina urmatorii ani. Echilibrul mental si sufletesc e important! Cel mai important!
Eu am avut curajul sa ma gasesc, sa spun ce simt, ce gandesc si asta m-a facut cu adevarat multumita cu mine! Chiar ma iubesc! Am invatat sa descopar lucruri care imi plac, am ajuns sa fiu o noua "Aura", una la care am visat, pe care am visat-o, sa traiesc, sa iubesc, sa nu-mi fie teama sa spun 'stop", "nu", doar de teama de a nu pierde pe cineva. E nevoie de compromisuri, insa nu sunt dispusa sa le fac doar eu! Eu imi asum chiar cu totul: capul, mintea, sufletul, trairile, insa daca nu vrei sa te tii de bratul meu, atunci chiar poti sa dansezi la bratul altcuiva. Nu pot fi langa tine doar cand nu ai cu ce sa-ti umpli timpul. Poate nu e asa, dar asa lasi sa se inteleaga. :)
Iti scriu aici, pentru ca poate citind randurile acestea vei intelege ca nu e un repros, e pur si simplu realitatea vazuta de la mine. Si daca nu vrei sa fii langa mine, de ce mereu te reintorci? Da, stiu, ai avut dezamagiri in viata, si eu,dar nu am considerat ca si tu vei o dezamagire. Nu am plecat de la premisa ca ma vei lasa balta, ca nu ma voi simti bine langa tine. Savurez fiecare moment, fara sa am telefon, ceas langa mine. Cand sunt langa tine, sunt doar cu tine si atat!
Stiu, la inceput a fost timpul de vina si viata mea complicata, insa cand am spus foarte clar ca "da" e adevarat, ai vazut ca acestea chiar nu au mai stricat nici un moment. Nu mi-e teama sa-mi asum, sa ma bucur de tine, de noi, de ceea ce o fi sau mai bine zis ce este.
Sunt aici si acum, traiesc prezentul si savurez clipa!
Si povestea continua...si tot cu noul si vechiul din viata mea. :) E un tandem interesant. Am lasat lucrurile sa decurga de la sine si e frumos totusi sa descoperi ca viata e magnifica, ca poti fii fericita daca faci ce iti doresti si ca totusi tu esti centrul universului tau si ca nu trebuie sa traiesti cu teama aceea ca nu faci ceva bine, ca cineva va veni sa-ti spuna ca tu trebuie sa fii altfel decat esti, ca trebuie sa-ti controlezi intesitatea sentimentelor, ca trebuie sa-ti dozezi trairile.
De foarte multe ori aflam lucruri interesante despre noi, despre care banuiam, care insa stateau ascunse, pentru ca mereu ceilalti au fost prioritari, pentru ca nu ne-am intrebat niciodata "dar ce simtim noi cu adevarat legat de acest subiect", mereu ne-am intrebat " oare ce simt ceilalti in situatia de fata".
Si din prea multa bunatatate, ne-am inhibat trairile, simtirile si am stabilit ca prioritatea numarul unu nu suntem noi. Eu cel putin asa am facut si am descoperit ca multe trairi au fost proiectia mea asupra realitatii, ca pe unele persoane nu le-am iubit, ca de fapt iubeam ce vedeam eu in ele.
Momentan sunt intr-un echilibru: vechiul si noul. Poate apare si viitorul care inglobeaza perfectiunea personala. De fapt, am descoperit ca sunt "bine eu cu mine", ca nu mi-e frica sa spun ce simt, ce imi doresc si sa-mi dau seama ca sunt perfect normal, ca pot sa fiu eu si sa spun ce gandesc, fara sa ma tot gandesc ca nu le fac altora pe plac. Si ce? Altii mi-au facut mie pe plac? Altii au incercat sa faca sa-mi faca sa-mi fie si mie bine...neconditionat? Nu. Mai mult decat atat, oamenii din jur au profita de faptul ca mie imi pasa mai mult de ei, decat de mine. Am uitat sa ma respecta, sa ma iubesc, sa ma ador pentru copilaria din suflet, pentru bunatatea de a fi trup si suflet in situatii cheie, am uitat sa ma iubesc ca persoana si ca femeie.
Acum sunt ma ador si asta probabil i-a facut si multi din jur sa ma adore, sa ma iubeaca, sa le trezesc interesul dintr-odata. Insa cel mai important e ca eu chiar ma iubesc si ca ma descopar, nu ca ma regasesc, ca poate nu m-am gasit niciodata pana acum, cum ma vad acum. Si da, ea e Aura pe care o cautam, cea care are echilibru si e gata sa si-l mentina si se pune pe primul plan. :)
Se intampla de foarte multe ori ca in situatii critice sa iti dai seama cine merita sa fie langa tine si cine nu. Se intampla evenimente neplacute si atunci unele relatii se decimeaza, altele se consolideaza. Si de foarte multe ori nu depinde de tine spre ce inclina balanta. Depinde si de ceilalti implicati, fara sa vrei. Sunt persoane pe care aveai impresia ca le cunosteai, si atunci iti dai seama ca de fapt imaginea pe care o aveai in minte era cea creata de tine pentru ei, atribuita lor, ca de fapt ai vazut frumosul din ei, acel frumos pictat de tine in cele mai vesele culori. Se intampla sa realizezi ca ai trait o alta realitate decat credeai. Ca de fapt poate chiar viata ta a fost o minciuna pana atunci. Si nu pentru ca tu ai denaturat realitatea, ci pentru ca ceilalti de fapt s-au ascuns in spatele unor masti, pe care si le-au creat singuri, ca sa dea bine in viata de zi cu zi. Si te intrebi: oare merita sa le arati vreodata celor din jur ce simti, sa fii sincer?
2021 a fost un an foarte greu pentru mine. Singura am reusit sa ma redresez, dupa ce am cazut de nu stiu cate ori in nas, am plans, am fost furioasa, foarte trista si suparata. Intr-o zi am ridicat privirea din pamant si am dat peste o persoana care m-a facut sa ma vad si altfel, care a adus pozitivul in viata mea, care m-a facut sa-mi dau seama ca trebuie sa ma iubesc, ca am de ce sa ma iubesc fix asa cum sunt eu. Ca sunt frumoasa fix asa: fara gene si unghii false, fara sa fiu pensata si tatuata la sprancene. Ca sunt o persoana frumoasa, chiar si cu pielea aceea de pe burtica si ca am ajuns din nou sa ma simt fix ca la 20 de ani, ba chiar sa am aceleasi 48 de kg. Ca nu trebuie sa am picioare lungi, ca pot sa nu port sutien si ca nu trebuie sa port nici nu stiu ce dressuri sau lenjerie intima ca sa fiu frumoasa. Ca sunt frumoasa si ca pot din nou sa ma iubesc!
Si totusi, de fapt, acea persoana era de fapt proiectarea mea a ceea ce vroiam eu sa gasesc, pt ca iata ca a venit o zi cand acea persoana a decis din nou ca problemele din viata sa sunt cele mai importante, ca trebuie sa le imparte doar cu el, a decis sa puna pe pauza cam tot ce a fost, doar pentru ca prioritatea lui pare ca nu am fost niciodata...desi am simtit in unele zile ca faceam parte si eu din planul lui de viata. Ei bine, desi m-a deranjat, mi-am dat seama de o chestie: ca poate lucrurile nu se intampla doar asa, poate ca acum era momentul sa deschid ochii si sa vad ca totusi ceea ce cautam era chiar langa mine, ca oamenii pleaca si vin, ca unii au nevoie doar de sansa de a avea curajul sa fie sinceri si naturali.
Stii cum e? Nu pot sa fiu in viata unui om doar cand simte ca are loc si pentru mine, ca si-a eliberat programul. Nu pot trage de oameni ca sa fie langa mine. E simplu: vrei, iti doresti sau nu. Crezi ca ai alte prioritati si ca viata profesionala si partea financiara sunt totul pentru tine,pentru echilibrul tau, atunci ma retrag. Nu cersesc atentie,pentru ca mi-am demonstrat ca pot sa fiu puternica si singura, ca e ok sa plang, ca e ok sa dau cu fundul de pamant, ca e ok sa ma julesc in genunchi cazand pe loc drept, ca ma ridic oricand si gasesc drumul spre mine. Eu, eu sunt importanta pentru mine si asta am invatat fara sa vreau. Dar luat per ansamblu, experienta m-a ajutat sa ma gasesc pe mine, si nu regasesc, sa descopar chestii despre mine care imi plac, pe care le pot proiecta in prezent si viitor. M-a ajutat sa prind forta, incredere; inainte de toate cea mai frumoasa descoperire a fost ca in orice relatie daca totul incepe cu o prietenie sincera, relatia aceea poate deveni una de invidiat!
Si iata ca am ajuns la relatia pe care mi-am dorit-o: sa fiu prietena cu iubitul meu, sa ii spun toate trairile mele, tot ce-mi doresc, sa-mi spuna cele mai ascunse ganduri, trairi si dorinte si sa ne dam seama ca nu ne deranjeaza, ca ne acceptam asa cum suntem si ca impreuna suntem puternici! Si ca nu ne leaga doar apropierea intima, ne leaga pasiunea pentru gatit, acelasi job, aceeasi casa, ca de fapt relatia noastra abia acum incepe si ca nu avem planuri! Si nu avem nici timp dedicat pentru anumite momente...doar daca e necesar a ajunge in anumite locuri, a indeplini sarcini! Sa poti sa asculti si sa poti sa spui ce traiesti, gandesti, sa simti fluturi in stomac, sa te bucuri de un sarut sa-l simti pana in calcaie, sa te bucuri de o imbratisare si mai mult de atat, abia sa astepti ziua de maine, chiar si dupa 10 ani de relatie, asta inseamna ca restartul e bun si ca fiecare cuplu ar trebui sa-l aiba, pentru ca toti se impotmolesc si sunt foarte, foarte putini care si recunosc; cei mai multi declara ca au relatia de invidiat, ca sunt fericiti; cand insa afli in anumite circumstante adevarul, iti dai seama inca o data ca postarile de peste tot, pozele, nu fac decat sa le ofere lor "falsa impresie" ca traiesc viata de invidiat!
De fapt adevarul e contrar...asa ca te trezesti ca auzi ca nu stiu ce relatie s-a incheiat pintr-un divort, cand tu de fapt vedeai peste tot doar maini imbratisate, saruturi si vacante fastuoase. Adevarul e dincolo de ceea ce lasa oamenii sa se vada. Eu ma bucur ca azi ma simt norocoasa ca m-am gasit, reinventat si ca voi profita la maxim de fiecare traire a mea, fara teama!
Nu cred ca exista ceva mai trist in lumea aceasta, decat sa realizezi ca tot ce ai trait pana acum a fost de fapt inertie. Ca de fapt sa realizezi ca pana acum de fapt nu ai trait! Ca pana acum te-ai gandit la ceilalti si ca de fapt te-ai afundat intr-o viata care nu-ti apartine, care nu e a ta. E de fapt ceea ce si-au dorit toti ceilalti. Singurul lucru cu adevarat palpabil este copilul, pe care mi l-am dorit 100%. De fapt cred ca e doar al meu, de fapt tind sa cred ca in afara de un statut toti ceilalti nu au vazut altceva. Ma mir ca am reusit sa ajung aici de una singura. Cu Nico am facut chiar tot ce am simtit! Am avut insa atat de multe momente si zile cand trageam de mine: obosita de tot, de viata, de faptul ca trebuia sa impart in toate partile, pe toti trebuia sa-i inteleg. Acum e usor: iti spune ce vrea sa manance, isi gaseste singura activitati, si-a creat o independenta. Dar cand toate acestea nu erau? Cand trebuia sa intuiesti cand trebuie sa o pui pe olita, sa fierbi 3 ore carnea de vita sau gaina, sa faci piureuri de legume si la final sa vezi ca nu vrea decat sa fie alaptata? Zi de zi, 24 din 24 de ore! Imi dau seama ca am fost o mama singura, cu atatia oameni langa mine, care nu au facut decat sa-mi consume energia. Unul cate unul...nu avea nici o importanta daca e cazul sa iau o pauza...toti, dar toti si--au vazut de viata, de nevoile sale...nu-mi vine sa cred cat de oarba am fost! Cat de mult am crezut in cei din jur, cat de mult m-am sacrificat! Cand puteam sa-mi cresc copilul fara atata stres, chin...Niciodata nu e prea tarziu sa realizezi ca viata trebuie luata de la capat, ca meriti mai mult, ca de fapt ceea ce-ti insuflau ceilalti si iti spuneau nu are nici o legatura cu cine esti tu si ce stii tu despre tine!
Cel mai usor e sa manipulezi, sa il bagi pe celalalt cu capul in nisip, sa-i arati ca depinde de tine 100%, ca de fapt e un nimeni fara tine, ca de fapt lumea se invarte in jurul tau. Ca esti prea egoist sa asculti ce tot spune si iti arata cel de langa tine.
Dupa mai bine de 10 ani am ales sa umblu in rochii, in fuste! Am adoram pe mine cand ma imbracam astfel. Daca tuu vii sa-mi spui ca ti-e dor sa ma vezi in pantaloni si adidasi, cand mai bine de 10 ani am umblat doar in pantaloni, m-am ascunse in haine, sandale cu talpa joasa si adidasi, nu crezi ca nu iti dai seama de bucuria mea? De ce sa ma tragi mereu in jos, in loc sa te bucuri pentru mine ca am reusit sa ma ridic, dupa ce anul trecut a inceput tragedia cu mama, dupa ce anul acesta l-am inceput cu mama plecat la Ceruri, dupa ce imi faceam probleme zi de zi pentru tata, pentru faptul ca nu reuseam sa mananc,nu reuseam sa gasesc un rost si sens? Pentru ca desi ti-am spus asta, nu ai stiut decat sa ma ignori si sa-ti vezi tu de viata?
Pentru ca desi iti spuneam zi de zi de tragedia mea, de ce se intampla cu mine, mi-ai spus ca "asta e viata, ca mama oricum se "ducea"? Pentru ca ma vedeai cum zi de zi ma consum si nu incercai sa ma intelegi, sa-mi faci sa-mi fie mai usor? Nu te gandesti ca pe mine inca ma doare, dar ca si tu urmezi? Tu nu ai fost langa mine sa ma intelegi, dar eu culmea, sunt tot aici, ca prietena. Pentru ca eu stiu ce am trait si pentru ca eu sunt eu si nu sunt indiferenta la ce se intampla in jur.
Problema e ca toti m-au secat de energie, ca niciodata nu am cerut nimic, si nu am primit multe in schimb.
Intre timp au aparut oameni in viata mea, care mi-au reamintit cum sunt eu de fapt, ca am toate motivele sa ma iubesc, ca ma pot intoarce la lucrurile care m-au facut sa fiu bine: radioul, sa scriu, sa nu trebuiasca sa fac nimic in plus ca sa merg inainte. Ca nu trebuie doar sa astept sa treaca ziua si noaptea, ca nu e cazul sa gasesc metode care sa imi inhibe trairile si sa ma faca sa uit. Ca am renuntat la fumat acum mai bine de 10 ani si ca e o mandrie ca nu m-am reapucat de fumat!
Si ca am un motan pe nume Jojo, care e cel mai iubaretz din lume, desi e rasa care nu e deloc asa. Nu tine de rasa, tie de caracter si de cum te faci placut si iubit!
Sunt oameni care
apar in viata ta fix cand te gandesti ce sa faci ca sa mergi inainte,pt ca ai
trecut prin multe trairi dureroase…e prima data in viata mea si am ajuns la 38
la numar,cand nu-mi fac planuri, nu vizualizez relatii in viitor,cand nu vreau
sa ma vad sau sa ma raportez la viitor…stiu,ma repet: dar nu am decat acum si
aici! Maine chiar nu-mi apartine. Cat despre ziua de ieri, sigur am facut si zis
ce am simtit! Nu o regret!
Anul
acesta de ziua mea ( La multi ani,mie!) am avut parte de cele mai frumoase
momente! Nu m-a interesat ca servetelul de pe masa poate nu sta la un anumit unghi, ca eu
nu dau bine in poza pentru ca imi sta spranceana in sus sau ca e cineva pentru care ar
trebui sa fac ceva special. Poate pt ca nu e nevoie sa cosmetizez viata, sa cosmetizez ce
traiesc sau sa “dau bine”. Pentru prima data fac ce simt fara teama! Spun ce
gandesc, ce simt si nu e nimeni care sa-mi puna bandaj pe gura sau sa ma
opreasca sa vorbesc,spunandu-mi ca nu e bine…bine? Pentru cine? Nu traiesc in
raport cu altii. Viata nu trebuie traita in raport cu nimeni. Ceilalti o
traiesc in raport cu ei, nu se gandesc la tine,daca e bine sa nu pentru ca tu sa
traiesti asa. Nu le pasa! Doar la nivel de barfa!
Anul
acesta de ziua mea pentru prima data (!!!), trebuie puse toate semnele
exclamarii disponibile, am mers in magazin, am ales o rochie, care nu era la
reducere,am intrat in cabina de proba si mi-a placut ce am vazut in oglinda, si
am si cumparat-o! Anul acesta de ziua mea lucrurile au decurs de la sine frumos
si lin! Si a fost cu adevarat frumos!
Anul
acesta nu a fost nimeni care sa-mi taie aripile! Anul acesta a fost doar gandul
si trairile mele!
E
prima data cand fac cu adevarat ce simt,cand nu mi-e teama sa spun, sa
recunosc,cand nu am planuri de viitor! Care viitor? Stii ce zi e maine, cu ce
vine ea? Stii ce aduce ziua de dupa ea? Eu stiu ce vreau sa aduca prezentul!
Viitorul il construiesc din prezent,fara sa-l gandesc!
Am
ajuns sa-mi dau seama de multe lucruri si am ajuns sa fiu “bine eu cu mine!”.
Si daca sunt bine si ma vezi ca e asa,de ce ai incerca sa-mi pui piedica?
Sunt
oameni care iti consuma energia, sunt oameni care iti ofera energie,care te
incarca! Am descoperit o persoana care face ca eu sa ma incarc, fara sa fiu
conectata la priza. :) E de ajuns sa simt, nu mi-e teama sa spun ce simt! Si
asta e chiar o noutate! Sa spun ce simt fara sa-mi fie teama! Sa fiu eu,fara sa
cosmetizez ceva fizic si sa stiu ca sunt placuta,in primul rand de mine!
Si
da,ma bucur ca esti aici acum si ma bucur ca lucrurile merg de la sine, in
tandem, ca exista o conexiune cum poate altii au crezut ca ar trebui sa fie sau au scris despre ea la nivel de ideal, ma
bucur de tot ce aduce fiecare moment cand esti si cand nu esti,stiind ca am
gandurile indreptate spre tine! Nu pot sa-ti promit nimic in viitor, stiu ce am
acum cu tine si e de ajuns! Pot sa iti fac promisiuni,dar nu cred ca e cazul ca
sa te tin acum cu mine. Las lucrurile se decurga de la sine, fara sa fortez
nimic. Pentru ca nu vreau sa fie nimic fortat. Totul e natural, atat de
natural,incat stii ca zic, ca e ireal. Si nu, nu vreau sa ma ciupesti,pentru ca
stiu ce traiesc!
Si
da,iti multumesc ca m-ai facut,cu siguranta fara sa vrei,sa ma vad asa cum
poate ma vezi tu sau asa cum ma stiam eu cand ma iubeam!
