Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri". Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.
marți, 3 aprilie 2012
"Fa-mi o poza sa te vad"
La intrebarea ce ai mai facut? Nu pot decat sa raspund: job si acasa..chiar nu am mai facut timp sa fac altceva..nu am mai avut timp.....am fost ca un robotel teleghidat..trezirea, job, acasa...dar de acum urmeaza si sa-mi umplu timpul intru-un mod placut..urmeaza relaxarea in aer liber, ori in weekend, ori in timpul saptamanii..nu-mi vine cred ca deja e luna aprilie..mai e putin pana la Sarbatorile Pascale..mai e putin pana pleaca mama inapoi in Italia, pana plec in concediu..parca mult prea repede s-a scurs timpul pe langa mine...am fost ca un spectactor in ultimul timp la totul din jurul meu..am avut mare noroc cu sotul meu, care mi-a tinut locul si in casa..am avut noroc cu mama, care m-a ajutat si ea..am noroc cu cei dragi ca ma suplinesc ori de cate ori e nevoie..ca imi ridica moralul ori de cate ori ma vad ingandurata, ori de cate ori ma vad cu capul in pamant...tata si glumea.."fa-mi o poza sa te vad"...nu l-am mai vazut de mai bine de 3 saptamani..eu care nu pierdea saptamana din luna sa nu-mi vad parintii..pe mama am mai vazut-o, pentru ca atunci cand prindea cate un moment se urca repede pe masina si venea la cluj sa ma vada...nici pe fratele meu nu l-am mai vazut, decat acum in weekend cand a venit la job sa ma vada..m-a strans asa de tare in brate, asa cum nu a mai facut-o demult..mi-e dor sa stau cu cei dragi, mi-e dor sa calatoresc cu gandul printre nori..dar stiu ca vor veni si momentele cand voi putea sa profit de compania celor dragi..pacat ca timpul va fi limitat...nu conteaza, oricat e minunat..1 minut, o secunda...mi-e dor sa hoinaresc printre topurile muzicale, mi-e dor sa stau cu ochii in laptop si sa urmesc noutatile..astazi e o zi in care am incercat sa acumulez toate noutatile, toata relaxarea..sa capat energia pozitiva, care ma caracteriza..cand e mai greu trebuie sa mergi inainte..eu am avut si momente in ultima luna cand imi venea sa las totul si sa plec..cand simteam ca psihic nu mai pot..cand am plans, cand ma intrebam de ce eu..cand ma rugam ca fiecare zi sa fie linistita...cat de pretioasa e linistea..si atmosfera calma..suspinam dupa ea...dar nu ma dau batuta..lupt..niciodata nu am renuntat..nu voi renunta nici acum...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu