Liniste tulburata....

A venit si weekend-ul..si ziua de sambata..planificata inca de la inceputul saptamanii...ne-am strans in familie si am plecat sa cautam pestisorul pe aur pe balta de la Ciurila...ne-am aliniat betele de pescuit, ne-am asezat pe scaune, am povestit...am suprins momentele de pregatiri cu aparatul foto, le-am memorat...am privit la cerul albastru conturat de niste nori albi imensi, parca rupti dintr-un basm..am privit spre linistea apei....asta pana cand vantul s-a gandit sa ne spulbere linistea...si nu doar vantul..ci si telefonul, care a stricat echipa formata, pentru ca sotul meu a trebuit sa plece la job...nimic nu a mai fost la fel...imi venea sa urlu, sa plang...de ce si in zilele libere cineva trebuie sa ne strice linistea? probabil ca raspunsul potrivit ar fi: de ce nu? Asa ca am ramas in 4, eu fratelo, mama si tata...eu am prins vreo 2 pestisori..nici unul auriu...pe la vreo 15:30 ne-am strans betele, am lasat vantul sa strice perfectiunea lina a apei si am plecat....azi din nou singura...singura cu gandul la ziua perfecta in familia, cu gandul la peisajul de poveste de ieri...ascultand muzica, pregatindu-ma sa recuperez episoadele pierdute din serialele mele: Grey's Anatomy, House si The Mentalist...as fi mers la ai mei acasa, dar afara e o vreme atat de neprielnica..incat nu-mi vine sa ies afara nici sa iau o gura de aer...asa ca aleg ca si cale de comunicatie telefonul, care astazi se va rosi cu sigurantza...si cu sigurantza, nu pt ca astazi sunt Pastile catolicilor...ma si gandesc ca o sa ma mut pe un varf de munte, o sa admir peisajele din jur, si voi fi animata doar de unduirile ierbii, a brazilor ...tanjesc dupa liniste, visez la momentele in care nimeni nu-mi va strica momentele cu cei dragi..daca trebuie ii iau pe toti dragi cu mine si nu-i mai las sa plece de langa mine, nu o sa mai las pe nimeni sa-mi strice micile placeri...de ce sa-i las? Mi le dau ei inapoi? Niciodata...de ce sa le pierd? Timpul nu pot sa-l mai dau inapoi...asa ca de ce sa-mi pare rau mie? Sa le para rau altora ca timpul a trecut pe langa ei cu viteza luminii, si sa se zgarie pe fatza ca nu s-au bucurat de micile placeri ale vietii...