Pot sau nu pot?

In aceasta dimineata mi-am deschis corespondenta electronica si am gasit un mail ce avea ca subiect "Ai zambit azi?"...si care m-a pus pe ganduri...de ce? Pentru ca nu mai zambesc, pentru ca desi as avea multe motive sa zambesc nu pot...sau si daca zambesc nu e zambet care sa fie din suflet, sau sa fie un zambet care sa se citeasca si pe ochii ei...asta m-a pus pe ganduri, tocmai pentru ca sunt persoana care ii determina pe ceilalti sa zambeasca, dar daca nu ma pot zambi eu cum mai pot sa-i fac pe ceilalti sa zambeasca? Si problema e ca nu ma regasesc...eu sa nu rad, sa nu zambesc, sa nu fiu vesela? Pai nu vorbesc categoric despre mine...eu mereu gaseam motive sa zambesc in sufletul meu, sa fiu vesela, sa-i determin pe ceilalti sa paseasca spre viitor, dar acum eu sunt pur si simplu cazuta si nu ma pot ridica...tot incerc, si tot nu reusesc..parca sunt intr-o prapastie si nu vad nici o lumina, nici o cale de iesire...e atat de ciudat, incat ma intreb: cand va veni din nou ziua in care voi fi din nou eu? Caut mereu motive sa ma ridic, sa merg mai departe si nu reusesc...pur si simplu ma simt blocata..blocata dupa un zid, atat de inalt, incat nu pot sa-l escaladez...am devenit o grija permanenta pentru cei din jur, care cauta sa ma scoata din starea in care sunt...cauta persoana care eram si nu o gasesc...nici eu nu stiu unde e si cand va reveni...urasc sa ma uit in oglinda sufletului si sa nu ma regasesc...sa nu mai gasesc motive sa merg mai departe, urasc sa zic :"ce bine ca a mai trecut o zi"...tata imi zice in fiecare zi, nu renunta, tu nu renunti, tu mereu cauti calea de iesire, tu mereu esti invingatoare...nu mai gasesc calea sa escaladez scarile zilnice, nu vreau sa ma impiedic si nici nu vreau sa fiu mereu cu ochii in patru, astfel incat sa nu-mi puna cineva vreo piedica...Nu trebuie sa renunt nici acum, chiar daca nu vad nici un motiv pentru care ar merita sa lupt..trebuie sa-mi demonstrez mie inca o data ca pot invinge orice...