Fericirea nu are nevoie de recunoastere!

Sa admiti ca lucrurile cele mai simple iti fac inima sa pulseze, mai repede decat un bolid la cursele de la formula 1, nu e un moment de slabiciune. Sa arati lumii intregi ca esti fericit, prin postarea oricarei miscari a ta pe retelele de socializare, acesta e un moment de slabiciune. E ca si cum i-ai convinge pe altii ca traiesti un basm, tocmai pentru ca tu nu crezi ca "pozele vorbesc", de parca ai avea nevoie de recunoasterea fericirii. Una falsa cu siguranta. Fericirea nu are nevoie de recunoastere, ea se traieste, se simte si are nevoie de intimitate. Cand totul este la vedere, e ca si cum ti-ai dori o viata de vedeta...doar ca tu nu esti vedeta, daca ai fi vedeta nu ar fi necesar sa lasi totul vizibil, i-ai lasa pe ceilalti sa descopere ce se petrece cu adevarat in viata ta. Pana la urma lasarea la vedere a vietii tale, postarea ei pe retelele de socializare, nu e decat o masca, pe care doresti o afisezi..cauti atentie, simpatie..ti-e teama sa ramai singur, sau poate ca esti chiar singur, inconjurat de multe personaje, reale sau virtuale. Viata ta reala e cea mai importanta, cea reala, nu cea pe care o afisezi, in diferite ipostaze frumos asezonate.Am vazut multe persoane, sau am auzit povestea unor persoane care afisau imaginea unei relatii perfecte, ca mai apoi sa aud ca au divortat. Sa fii sincer cu tine e cel mai important lucru, nu traiesti cu vecinii, carora trebuie sa le arati doar momente dintr-o viata de invidiat. Viata are momentele ei de slabiciune, viata are nevoie de intimitate, intimitatea nu se afiseaza, se lasa descoperita doar acolo unde isi are sensul, nu pe toate gardurile.