Ma trezesc,ma ridic din pat...pana si somnul e ciudat...am multe nopti cand nu e continuu, cand e impartit pe vise ciudate...astept sa o visez pe mama...macar in vis sa o reintalnesc...nu credeam vreodata ca voi avea atat de multe ganduri, atat de mult imi va lua sa ma vindec, sa ma speriu, sa-mi fie teama...
Am momente din zile cand simt o frica incredibila,cand ma intreb ce sa fac sa-l ajut pe tata sa mearga mai departe...sa il incurajez, sa-i usurez situatia... ma gandesc ca va trebui sa merg acasa sa-l ajut sa stergem geamurile, sa spalam pahare...isi face curatenie, isi spala vasele, insa cred ca are zile cand nu simte de ce ar trebui sa mai faca asta...atunci ii spun despre primavara care ne asteapta, despre aventurile frumoase care ne vor umple zilele... evident ca mama e mereu in discutii, totul l-am facut cu ea...si in orice va fi ea...insa e greu sa fie doar la figurat, nu si fizic...
E atat de greu uneori...simt ca cineva m-a pus pe mute, simt ca cineva a vrut sa ma reduca la tacere...am zile cand efectiv nu vad sensul telefonului, cand nu vreau sa vorbesc cu nimeni, cand imi vine sa fug in lume, cand ma intreb daca maine cand ma trezesc ma va suna mama...inca astept sa ma sune...probabil ca voi nutri acest sentiment o viata intreaga...poate ca in timp voi reusi sa gasesc un echilibru...ca nu-mi va mai fi frica...evident ca ea va fi mereu in gandurile mele si in sufletul meu...
Inca sunt prinsa in tot felup de ganduri care nu ma lase sa fiu eu cu adevarat....totusi de cand merg la Bowen sunt mai bine. E o evolutie,insa ca in orice e nevoie de timp...
Cel mai dificul e ca cea mica imi intinde nerviu la maxim de multe ori...parca o face dinadins...e ceva ce ma enerveazq foarte tare....am incercat sa citesc,nu s-au legat foarte multe pagini,desi cartea e captivanta..
Am zile cand imi vine sa fug de tot...cand as vrea sa inteleg ce s-a intamplat si de ce de 1 an incoace....
Cel mai tare ma doare ca cateva luni,putine,de cand nu mai e fizic printre noi fratele meu s-a gandit el ca ar fi interesant sa faca cununia civila. Nu am inteles de ce acum,de ce atata graba...care e scopul? In post? Acum cand eu inca nu pot nici macar zambi sa ma prezint sa-l felicit pt ce? Pt o alta prostie pe care o face? De data aceasta am inchis usa....din partea mea nu mai este nici o portita pentru a-l salva...de fapt bu ar fi prima data cand nu-l intereseaza. Si prima data cand s-a casatorit a ales o data pentru cununia civila cand nu era sigur ca mama poate veni acasa din Italia. Si desi stia nu a incercat sa aleaga alta data....
Acum poate duce flori,poate sa suspine cat vrea...acum e degeaba...
Sunt suparata pe el pt ce a facut si pentru comportamentul avut si nu cred ca vreodata o sa-l iert! Pt mine relatia cu el a disparut de tot! Pt mine e ca un oricare vecin....e trist,dar din pacate m-am saturat sa trag de o relatie care mergea din inertie,si nu din bucurie...uneori trebuie sa acceptam ca relatiile fortate nu vor tine o vesnicie si mereu se vor termina urat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu