Valorile cu care ai crescut, cu care te-ai format, nu le poti da la o parte..sau ma rog poti, daca vrei sa fii poate in ton cu "comercialul"cotidian. Asta inseamna ca renunti practic la ceea ce esti tu de fapt, o personalitate, un caracter, dar ma rog, oamenii se mai schimba. Se schimba o data cu valul, valul care ne izbeste de stanci, sau care ne duce in larg. Poate atunci, ne trezim, si ne intrebam cine suntem si ce ne dorim in general, de la viata: ne dorim lucrurile care conteaza, sau doar partea comerciala, care dureaza putin? Am intalnit prea multi oameni, care au optat pentru partea, in care afisatul si "sa fii in ton", incat pe unii mi-e tare greu sa-i recunosc, nu de alta, dar am crescut alaturi de ei. Adevarul e ca ma crucesc de acesti oameni, nu pt ca nu sunt compatibili cu mine, ci pentru ca au ajuns sa aprecieze doar "ce spune lumea despre ei". Dar asta conteaza? Ok, nimeni nu zice sa fii singuratic, dar chiar sa-ti calci pe principii si sa te complaci in situatii care nu te caracterizeaza? Pana la urma care e scopul? Sa-ti faci o imagine, prieteni de duzina, de ocazii si cam atat? Si pt ce? Pana la urma, viata inseamna mult mai multe, mult mai mult, decat sa te privesti doar in oglinda, sa te vezi pe un piedestal, si sa visezi la viata altora: bani, masina si o vila, normal. Cam astea sunt multe dintre valorile, la care tanjesc cei mai multi. Tata are o vorba si are mare dreptate: "poti sa ai doar o saltea si sa te simti liber in locul unde traiesti, in plus totul trebuie sa fie util". Nu pot decat sa-i dau dreptate. Toata lumea isi doreste mai mult, dar oare chiar cu orice pret? Trairile, principiile nu au pret, sunt nepretuite, pentru ca nu le poti cumpara. O masina, o casa, iti cumperi, dar niste principii de unde? Nu se vand la magazinul din coltz si nici la vreun magazin de fitze.De acolo poti sa-ti cumperi cel mai mult, o vestimentatie si ceva care sa-ti tina stomacul ocupat, dar mintea si sufletul cu ce ti le hranesti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu