Eu si Nicoleta :)

Au trecut cateva zile si nu am mai scris nimic de pitica mea. S-au intamplat multe lucruri frumoase de cand nu am mai postat pe blog. In primul rand eu si cu ea ne sincronizam bine cu olita. Am invatat cam cand ar face pipi si o asez pe olita. E receptiva. Nu-mi displace, ba chiar o incanta,mai ales cand se apuca olita de cantat si cand bate mama ei din palme si ii spune "bravo". De fiecare data rade cand aude aceste semnale ca a facut o treaba buna. Pot sa zic, fara sa ma laud ca eu si fiica mea face echipa buna, si nu doar la olita. :)

De sambata, chiar de 1 martie ne-am apucat si de mancat altceva in afara de lapte. Evident ca la alaptat nu am renuntat, ci doar incepem sa intram in rand cu oamenii mai mari. :) Asa ca am inceput sa vedem ce gust are morcovul, apoi supa crema de legume. Cel mai mult ne-a placut biscuitele, mai bine zis crema de biscuite. Asa ca astazi supa crema de legume, a avut si biscuite si lapte, ceea ce-i place ei. A fost un deliciu, ar fi spus Nicoleta. A fost extrem de incantata pitica. I-a placut tare mult. A mancat nesperat de mult si de frumos. Apoi am luat si cate un pic de apa. Noi papam cu lingurita, pentru ca suzeta nu am iubit-o niciodata, asa ca nici biberonul. :) Stiu, mai rar copil fara ditamai suzeta in gura. Mai mult suzeta e pentru parinti, ca sa taca copilul. Eu pe al meu vreau sa-l aud, imi place cum povesteste, imi place chiar si cand o aud ca plange.Imi place sa o aud! Asa ca noi am spus doar "da" inelului de dentitie, pe care il roadem in cea mai mare parte din zi. :)

In rest pitica mea e dornica sa umble, sa se joace, sa povesteasca, sa chiuie. E un copil minunat! Pentru ea si piesa din incheiere. :)