Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

miercuri, 9 ianuarie 2019

Si acum imi place sa ma ascult! Pe bune!

Gandidu-ma la mine zilele acestea, la ce ma facea cea mai fericita si ce-mi facea inima sa sara de bucurie, mi-am adus aminte de vremea cand faceam radio. Asa ca am cautat in arhiva personala emisiunile mele si mi-am pus pe telefon topurile realizate de mine. Mama, ce fain aud evolutia de-a lungul timpului si ce fain suna! Chiar ca se simte pe voce cat de mult imi placea. Parca si acum ma aud cu cat bucurie faceam totul. Apoi a urmat o perioada cand radioul nu mai era cea mai mare bucurie a mea, ca atare am renuntat la el. Daca ma intrebi daca as mai face radio, raspunsul meu ar fi: nu prea cred. Nu stiu daca m-ar face la fel de fericita ca acum 10 ani. Poate as face insa doar un top muzical o data pe saptamana sau as da voce pentru diferite linere de emisiuni. Ceva de genul! Cam atat! 
Poate ca pusa in fata microfonului as resimti emotia si mi-ar ingheta mainile si mi-ar transpira palmele si mi-ar tremura vocea la inceput.  Insa nu sunt convinsa ca acum radioul ar reusi sa mai aduca in viata mea ce a adus acum 10 ani! Poate varsta, poate faptul ca faceam cu atata placere, echipa,totul. Au fost alte timpuri, alte trairi, emotii.Pe atunci nu era totul legat de bani, acum ar fi. Probabil. Pentru ca nah, te gandesti ca faci ceva si vrei sa fii recompensat cumva.
Ma ascult acum si chiar ca ma relaxeaza, imi face placere sa ma aud si imi da o stare de bine!
Poate ca varsta, bucuria, nebunia, iubirea fata de radio ma facea atunci sa uit uneori de partea financiara si sa ma gandesc doar la bucuria acea interioara. De fapt, doar atunci poti sa faci radio cu adevarat: cand nu te plangi ca te-ai trezit prea de dimineata, cand nu te plangi de frig, cand nu te plangi ca cei din jur nu tin pasul cu tine, mai bine zis, cand nu-ti pasa ce e in jur atata timp cat esti in fata microfonului. Avea si idei, imi placea sa ii ajut pe ceilalti, sa fiu peste tot cu vocea si o faceam cu cel mai mare drag! 
Ca sa fiu si mai sincera, mi-am adus aminte de radio cand ascultam la radio trupa Dj Project. Mereu a fost trupa mea de suflet si cand am auzit o piesa de-a lor mi-am adus aminte de top, pentru ca erau mereu in topul realizat de mine.
Ce sa zic, era pasiune, era fain!


vineri, 4 ianuarie 2019

Vocea mea interioara

Ieri am cunoscut o persoana care parca a fost toata viata mea, umbra mea. Parca as fi fost o carte deschisa pentru acea persoana, atat de multe a stiut despre mine. Lucruri care poate doar eu le stiu, pentru ca stateau in mine de teama sa nu iasa la suprafata.
Mi-a spus foarte clar ca sunt o persoana rationala si ca nu tot timpul m-am gandit la cei din jur, sa fac in asa fel incat sa fiu cea mai buna fiica, cea mai mama si cea mai buna sotie si mama si ca am uitat sa-mi acord mie libertatea de a decide, de a spune ce gandesc, sa iau decizii care poate pentru cei din jur nu ar fi fost pe plac. Si mi-am dat seama ca a avut perfecta dreptate! Si acest lucru m-a obosit, continuu, zi de zi. Cel mai putin contam eu. Si a zis ca nu de teama ca sa nu supar pe cineva, ci pentru ca sa-i fac pe cei din jur fericiti si linistiti. Chiar asa a fost tot timpul. Niciodata nu am vrut ca cineva sa-si faca vreodata griji pentru mine, niciodata nu am spus cand ma doare cu adevarat ceva. Orice era faceam sa para neinsemnat. Orice aveam de spus mereu gandeam inainte de a spune, ca sa nu supar pe nimeni. Au fost situatii cand am rabfunat, ca pana si la mine se termina sacul rabdarii si atunci normal ca cei din jur au considera ca am o problema. Nu aveam decat faptul ca prin protejarea lor, ma faceam pe mine neinsemnata in trairi. Asa fost tot timpul. Numai ca timpul pune presiune pe starea emtionala, pe trairi, pe tot.
Si asa ca m-am decis sa nu mai las dupa toti, sa nu mai fac doar ce trebuie pentru cei din jur, sa fac pentru mine. Degeaba urlau trairile mele, daca nimeni nu le auzea in afara de mine. Nu de alta, dar deagaba am spus o data, de doua ori, daca lumea nu m-a luat in seama. Niciodata nu am contat cu adevarat, au contat actiunile mele, modul meu de a fi acolo unde trebuie, cand trebuie, fara intrebari, fara a cere ceva in schimb. Mereu am zis ca asta e menirea mea sa fiu generoasa, sa fiu omul in fata carora se deschid ceilalti. Cand insa am inceput eu sa spun ce ma doare, ce nu-mi place, ce gandesc, ceilalti au gasit tot felul de explicatii pentru explozia mea interioara sau pentru sinceritatea mea. 
Nu, nu sunt nebuna! Nu, nu sunt schimbata, nu s-a intamplat nimic cu mine, asa am fost tot timpul, doar ca m-am stins acumuland in interiorul meu toate rezidurile emotionale. 
E clar ca atunci cand obosesti, rabfunesti. Povestind cu persoana de care mentionam, mi-am dat seama ca am uitat sa traiesc, sa rad, sa fac ce-mi place, sa--mi cumpar ce-mi doresc fara sa dau explicatii, fara sa ma justific mereu pentru fiecare alegere a mea. Asta m-a obosit cel mai mult. De ce si iar de ce?
De ce nu poate sa fie: "ok, daca asta iti doresti, e perfect." Atatea explicatii, atatea justificari. Am uitat sa ma iubesc, sa ma pun pe primul loc, sa fac ce-mi place ca sa ma relaxez. Cand faci cam zilnic aceleasi lucruri, fara sa-ti dai ragaz sa respiri, e clar ca obosesti. Dar cine sa te inteleaga ca tuturor li se pare normal ce fac, fara sa gafai?
Asa ca de azi mi-am propus sa ma fac auzita, indiferent pe cine deranjeaza. Sper sa-mi reuseasca de data aceasta.


luni, 31 decembrie 2018

2019 e chiar aici!

Iata ca anul 2019 e deja la cateva ore distanta. Dar am avut un an 2018 frumos de tot! Si daca suntem sanatosi, totul e perfect! Pana nu ai copii, zici ca nu apreciezi sanatatea, asa cum ar trebui.
Am terminat pregatirile pentru intrarea in anul 2019. A fost primul an cand am gatit un curcan intreg acasa, aici. Anul viiitor il vom gati la casa noua. :)
Ce-mi doresc pentru 2019? Sanatate, liniste, somn odihnitor si zambete sincere. :)
Cam atat si e destul pentru mine. Ah da, sa-i am pe toti langa mine ca in fiecare an si sa aprecieze lucrurile simple, asa cum le apreciez eu.
Am atatea noutati legate de Nico. Zilele trecute a fost mama la noi si Nico adora sa manance ou dimineata. Ia oul din frigider, il tine in mana si ii spune la mama:
" Hai Vica, ca daca mai tin oul in mana eclozeaza!"
Mama a ramas muta de uimire! Nu i-a venit sa creada ce aude.
Nico catre mine: "Mami, ti-ai gasit un prieten iubaret!" Ii povesteam lui Adi, sotul meu, ca m-am intalnit cu tata si ca m-a strans in brate si m-a iubit tare!
Am zis ca o sa mi le notez si uite ca acum am atatea in minte si parca sunt prea multe ca sa mi le amintesc.
E o adevarata iubareata minune pitica mea! Imi doresc sa fie asa o viata intreaga! <3 p="">




miercuri, 5 decembrie 2018

Maine de spre noi doua!

Maine e despre noi, despre mine si despre ea: despre noi doua. Un 2 in 1 timp de noua luni, o similitudine de bucurie, un tot unitar. Maine e ziua mea de nastere si maine e si onomastica piticei mele.
Acum 7 ani pe 6 decembrie aflam ca urma sa o am pe Nicoleta a mea. Si acum tin minte ca am venit de acasa de la ai mei, am mers la farmacie, mi-am luat un test de sarcina si am aflat ca urma sa devin mama celei mai lipicioase, adorabile si sincere fiinte din lume!
Deseara vom face impreuna un tort, maine avem invitati de seama: familia! Cea mai de pret pentru mine! Vom fi toti impreuna asa cum imi place intotdeauna! Si asa va fi pentru totdeauna!
Si da, sa nu uit sa-mi curat deseara ghetutele sau mai bine zis sa-mi scot toate incaltarile de iarna ca vom primi maine o multime de cadouri! 
Who's the lucky one?







luni, 19 noiembrie 2018

Schimbarea e ce aveam nevoie!

Musai trebuie sa scriu pentru ca simt ca explodez de bine ce ma simt! Nu m-am mai simtit asa de bine cu mine de mai bine de 5 ani! Simt o bucurie in inima, in stomac, in tot corpul. E una inexplicabila! Mi-am dat seama de ce aveam nevoie sa ma simt asa cum ma simteam acum multi ani si am facut schimbarea! Am gasit cauza si am actionat! Asta imi lipsea sa simt ca dau pe afara de bucurie, de furnicaturi de bucurie, de explozie de energie pozitiva! Am stat si am vorbit cu mine noptile, am analizat situatia si am gasit solutia, de fapt am gasit cauza si am actionat si Doamne ce bine ma simt! Si Doamne, chiar iti multumesc ca in discutia cu tine chiar mi-ai oferit forta de care aveam nevoie, ca mi-ai aratat calea, mai ales ca te-am rugat sa faci acest lucru!
Simteam nevoie sa fac ceva pentru mine, sa ma simt din nou bine cu mine, sa-mi vina sa zambesc din tot sufletul, sa ma bucur maxim de ce am, sa nu mai caut tot felul de scuze sau mai bine zis sa ma ascund. Sunt mai hotarata ca niciodata si sunt mandra de mine in acelasi timp ca am actionat, ca am avut curaj, ca mi-am dat seama care e cauza si care e solutia si am de gand sa ma sprijin maxim. Tocmai de aceea stiu doar eu si inca o persoana, pentru ca sa nu aduc tot felul de incurajuri sau nu, de discutii si de alte bla bla-uri. Ca nu degeaba se spune: " cu cat stiu mai putini, cu atat e mai bine".
Si chiar daca e frig afara si ninge, imi vine sa ma trantesc in zapada ca un copil nebun, sa ma bulgaresc si sa simt ca traiesc. A sosit momentul sa ma gandesc la mine, sa fac ceva sa ma iubesc din nou. Sa ma admir, sa ma respect. Si am facut deja pasii in acest sens! Si Doamne cat de bine ma simt!
Simt o bucurie cum demult nu am mai simtit-o! Stiu, am mai scris-o, dar e asa de bine!
Si nu, nu astept inca un copil. :) Am mai zis-o, unu e cifra magica si asa ramane.:)




duminică, 11 noiembrie 2018

Trebuie sa luam atitudine, zic!

Stii cum e la spital: asistenta, d-l de la poarta, ei se cred mai importanti decat toti ceilalti. Asa exista si oamenii de paza de la hipermarketuri care se dau de multe ori in spectacol. Isi atribuie mai multa importanta, chiar daca nu e cazul.
 Ei sunt oamenii care au impresia ca daca stau coada dupa tine, te prind in actiune. Nu stiu cum am ajuns sa traim intr-o lume atat de nebuna, in care toti cei care mergem imbracati lejer la cumparaturi, ca doar nu mergem sa ne expunem tinutele de duminica, de club, suntem vanati. Si se trezesc ca hotul iese bine mersi din magazin, in timp ce d-l de la paza se crede bodyguardul tau. Eu m-am saturat de oamenii astia de la paza, femei sau barbati, care nu ar fi in stare sa alerge 100 de metri din cauza lipsei de antrenament, a burtilor, a varstei si asa mai departe, dar ei se cred mari oameni de vanatoare. Uita de multe ori care e rolul lor si care trebuie sa fie conduita lor.
Tot oamenii acestia cred ca lumea se invarte in jurul lor. Eu m-am saturat de lipsa de reactie a oamenilor atunci cand vine vorba de a-i pune la respect pe cei care merita. De ce sa taci si sa treci peste comportamentul neadecvat al unor oameni de genul? Stii cum e, comportamentul nesanctionat se repeta cu siguranta.
Eu cu siguranta sunt persoana care reactioneaza si ia atitudine. Pentru mine, pentru copilul meu,poate pentru tine, poate pentru copilul tau. DE ce sa tacem cu totii si sa-i lasam pe altii sa se creada mai importanti decat e cazul?
Si atat voi lua atitudine pana cand cei care se cred mai importanti decat e cazul, vor fi sanctionati, indiferent cum se numesc.
Sunt atat de multi oameni care se cred mai importanti decat sunt, incat chiar trebuie sa le arati care le e locul. Nu de alta, dar de ce sa te puna in posturi nepotrivite, mai ales cand nu e cazul? Doar ca se cred ei muschiulosi? Doar se cred.



duminică, 28 octombrie 2018

Cea mai tare discutie!

Pitica mea este cea mai suprinzatoare si minunata persoana pe care o cunosc! Este iubitoare, generoasa, lipicoasa, sincera si suparacioasa in ultima vreme. :) Face parte din evolutia ei sau "de-ale varstei".
Fiecare seara e cu povesti destule inainte de somn. De foarte multe ori zici ca nu a avut la dispozitie toata ziua ca sa imi spuna tot. Asa se face ca acum 2 seri inainte de culcare ma intreaba:
- Mami, cand e ziua ta?
- Pai dupa ziua Romaniei, la cateva zile, vine ziua mea, chiar cand vine Mos Nicolae.
- Cum adica sa vina Mos Nicolae la ziua ta? La ziua mea de ce nu a fost?
- Nico, nu vine neaparat pentru mine, insa pe 6 decembrie e Sf Nicolae si atunci m-am nascut.
- Stii ce, mami, eu m-am suparat pe tine! Cum sa-l inviti pe Mos Nicolae la ziua ta si la ziua mea de ce nu a fost?
-Mai, Nico nu l-am invitat, atunci e ziua mea cand vine Mosul la toti copiii si aduce cadouri in ghetute.
- Mami, sa stii ca m-am suparat tare pe tine! Mos Nicolae vine doar la ziua ta si la ziua mea. De ce nu vine Mos Craciun la ziua ta si Mos Nicolae la ziua mea?
- Nico, nu am hotarat eu, atunci m-a adus Vica pe lume. Tu esti nascuta vara.
- Stii ce , mami, am sa vorbesc cu mosul sa nu-ti aduca nici un cadou in ghetute, pentru ca l-ai invitat doar la ziua ta!
Si s-a intors suparata cu spatele la mine. Si nu, nu am inteles la nici un consens. :))
Nu e tare cum gandesc copiii sau unii? MI se pare MAGIC! Eu nu stiu daca la varsta ei gandeam asa, faceam asemenea asocieri.
Stiu sigur ca nu eram chiar asa de incapatanata. Are multe trasaturi de la fratele meu. Cand se supara Nico, cand are fixurile ei legate de imbracaminte, de iesit, de prins par si altele, il vad pe fratele meu.
Intre timp avem inca o masea in plus! Prima maseluta definitiva si inca nici un dinte lipsa. :)
Maine va fi prima ei vizita la dentist, ca sa sigilam maseluta.  Are cei mai frumosi dinti pitica mea!
De cand i-a iesit maseluta foloseste si apa de gura. De spalat pe dinti se spala si pana acum de 2 ori pe zi si foloseste apa de gura si sincer se vede! Si se vede si ca nu mananca dulciuri. Evident ca iubeste ciocolata, dar nu bomboane si alte dulcegarii, desi nu i le-am interzis. A venit de la sine, pentru ca eu nu mananc dulciuri, gume, nu beau suc, deci nu a avut tentatii. :)