Ce bine e sa renasti din propria cenusa, sa reusesti sa-ti gasesti calea si linistea. Linistea sufleteasca, linistea mentala. E o lupta lunga de multe ori cu tine insati, incerci sa cauti variante si iti dai seama ca trebuie sa ajungi pana la urma tot la inceput, sa ajungi exact acolo la momentele cand te simteai cel mai bine cu tine, cand reuseai sa gasesti solutii simple, cand iti gaseai calea fara sa folosesti tot felul de artificii. Am dus-o o lupta interna destul de lunga, nu m-am lasat si chiar daca am cautat tot felul de artificii, in cele din urma am gasit solutia care ma facea cu adevarat sa fiu eu, sa fiu linistita, sa gasesc frumosul in orice, sa ma ridic si sa merg mai departe.
Am invatat ca oamenii care ma alimenteaza cu tot felul de ganduri negative, nu ma ajuta deloc, asa ca rand pe rand i-am evitat, ii ascult si vorbesc foarte rar cu ei. Probabil ca si ei ma vad ca o rampa de linistire, o rampa in care sa-si recapate si ei adevaratul sens. Insa desi tot spun si folosesc cuvinte pozitive, ei tot spre prapastie se gandesc. Totul e negativ in vorbirea si gandirea lor, iar eu nu mai pot sa ma umplu de trairile lor. Abia am scapat de ale mele, abia mi-am golit centrul trairilor si al gandirilor si vreau sa-l umplu cu ceea ce ma caracteriza pe mine: bucurie!
E greu sa faci fata unei societati care vorbeste doar de acelasi subiect si il trateaza cu multa incarcatura negativa. Viata inseamna bucurie sufleteasca, regasire, continuitate. Sa traiesti simplu si frumos.
Fiecare an ne găsea fie la început de vară, fie la început de toamnă, în avion în drum spre Turcia.
Am descoperit această țară acum mulți ani, când ne doream un concediu, în care să fim răsfățați de soare, de arome culinare, în care să ne rupem de realitate, să ne odihnim mintea, sufletul.
Mereu am ales vacanțe la hoteluri de la 4 stele în sus,pentru că o dată pe an confortul nostru trebuie să fie la superlativ, iar turcii știu cel mai bine acest lucru, oferind cele mai bune servicii. Am ajuns la această concluzie, după ce am fost și în alte țări cu pachetul extra all inclusive, ca și Grecia sau Cipru. E drept, fiecare țară are farmecul ei prin istorie și prin aerul pe care il degajă, însă nouă Turcia ne-a rămas în suflet.
Soarele e fierbinte în Turcia, așa că fără o hidratare intensă a pielii cu creme cu protecție UV ridicat, riști să te trezești cu o piele arsă și un disconfort pe măsură. Și cu cât factorul de protecție este mai mare, cu atât pielea e mai bine protejată. În plus, laptele de corp cu extract de gălbenele rezistent la apă cu SPF 50, îmi permite să stau la soare fără să mă gândesc o clipă că nu aș fi protejată!
Era o placere să stai pe nisip, să simți briza mării. Din larg venea câte un miros de scoici, ce parcă te chemeau să le cauti in larg. Pe oriunde mergeai simțurile îți erau învăluite de mirosul arganului de la acele creme de corp cu factor de protecție solară. Aceleați miresme pe care le-am regăsit la Bottega Verde; de altfel e magazinul meu preferat unde îmi răsfăț părul, pielea corpului, de la față până la degetele de la picioare, indiferent că e vară sau iarnă.
Și de fiecare dată când reîntâlnesc miresmele de la prietenii mei în materie de răsfăț, mă simt de parcă aș putea să zbor liberă ca un pescăruș deasupra mării. O mare de relaxare, de gânduri frumoase, unde gândurile stresante erau aruncate în fiecare val.
Nimic nu e mai plăcut decât să regăsești tot ce-ți este drag sufletului indiferent unde te afli: acasă sau la sute de km în zbor.
Și da, pielea trebuie hidratată și dupa baia de soare cu o cremă de după plaja. Cel mai mult îmi plăcea contrastul dintre părul meu blond și bronzul feței. Și fața mereu trebuie hidratată și protejată de UV-uri atunci cînd e expusă la soare. Mirosul de jojoba mereu mă trimite cu gândul la relaxarea de pe plajă, în timp ce ma răsfățam cu muzica preferată și simțeam briza mării.
Chiar și buzele merită maximă atenție, atunci când sunt expuse la soare, pentru că fără o protecție solară corespunzătoare, acestea se usucă și pișcă. Așa că un balsam de buze cu ulei de argan e perfect pentru ca să mă bucur din plin de soare, fără inconveniente.
Și părul are nevoie de o atenție deosebită în sezonul estival, pentru că acesta riscă să se deschidă câteva nuanțe din cauza soarelui, poate chiar să se usuce, așa că un ulei de par îl mă ajută să se mențină sănătos și strălucitor.
Și acum simt cum vântul îmi bătea prin păr si mereu îmi răsfăța simțurile cu mirosul de gălbenele.
Mereu am optat pentru îngrijirea pielii de UV-urile soarelui, ca atare bronzul rezistă de fiecare dată până la urmatoarea vară. Și tocmai pentru că am avut grijă ca fiecare particică din piele sa fie răsfățată cu produse de calitate, niciodată nu m-a ars soarele și de fiecare dată am revenit din vacanță și cu părul hidratat și la fel de strălucitor.
Și chiar dacă anul acesta din cauza situației din lume am fost nevoiți să ne reprogramăm vacanța pentru anul viitor, gândul meu a zburat în Turcia.
Pentru că m-am aprovizionat din timp cu tot kitul pentru protecție solară, anul viitor când voi merge în vacanță, voi avea dublu răsfăț al pielii și al părului. De abia astept să mă bucur de soare și de relaxare și să iau cu mine produsele de plajă cele mai bune!
Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog2020.
Prima dată când am interacționat cu un telefon mobil a fost în primul an de facultate. Mă săturasem să tot cumpăr cartele pentru telefoanele publice; costau mult și aveam puține minute, plus că eram constrânsă de timpul minutelor alocat pe cartelă, ca să nu mai zic că trebuia să aștepți și după alții. Tocmai din cauza acestora nu puteam sa vorbesc când vroiam eu ai mei. Trebuia cum sa ne dăm intâlnire la o anumită oră la cabina telefonică. Cam așa era acum vreo 15 ani.
Așă că în primul an de facultate m-am mândrit și eu cu primul telefon mobil. Unul mic, cu butoane, nou-nouț, ce avea un ecran monocrom și care nu avea memorie internă mai mare de o disketă. Oho, era era disketei! Ei bine, chiar dacă telefonul era destul de robust, tot i-am cumpărat o husă pe care o agățam la gât și care proteja tot telefonul: de la ecran la partea din spate.Pe vremea aceia nu aveai multe opțiuni și singura grijă era să protejeze telefonul, nu conta cum arăta ca design husa.
Următorului telefon, care era cu clapetă, nu i-am mai cumpărat husă.De fapt, nici nu era. Ecranul cumva era protejat când închideai clapeta și mă gândesc că de aceea nici nu găseam. Ca să nu mai zic că pe vremea aceea accesoriile pentru telefon, dacă gaseai, le cumpărai doar magazinul fizic. Nu era popular shoppingul online.
Și din aproape în aproape, am ajuns la primul meu smartphone. A fost cadoul din partea soțului meu când ne-am căsătorit. Era un model nou apărut, scump, care și acum încă se găsește în sertarul din living și care încă functioneaza chiar bine, deși are cam 10 ani vechime.
Ei bine, a urmat și al doilea smartphone cu spate de sticlă. Menționez acest aspect, că să subliniez că era pretențios, la capitolul "grijă".A fost o întâmplare cu acest smartphone. Îl primise mama mea, însă ea era obișnuită cu alt sistem de operare și îi era greu să se obișnuiască cu schimbarea. Și datorită acelei întâmplări am rămas și azi la aceeași marcă de telefon și nu aș schimba-o cu nimic în lume.
Revenind la smartphone-ul care a ajuns dintr-o întâmplare la mine, l-am indrăgit foarte mult! Era alb, cochet, o formă care se regăsește în prezent la anumite modele de smartphone-uri. Ei bine, i-am cumpărat husă și i-am pus și folie pe ecran. Folia telefonului nu m-a încântat foarte tare, deși era o folie de sticlă de calitate, tocmai pentru că nu mă puteam bucura cu adevărat de acel ecran incredibil! Așa că, am luat folia jos și am cumpărat o husă mai scumpă, care să acopere și colțurile telefonului și să fie mai înaltă decât ecranul, ca să protejez astfel tot telefonul.
La un an am vândut telefonul și mi-am făcut un upgrade, însă nu am schimbat marca. Nu aveam bani de un telefon nou, așă că mi-am luat tot unul second-hand. Am făcut un schimb și am mai oferit o diferență din partea. Eram extrem de încîntată de noul smartphone: avea amprenta, mergea mult mai repede,ușor, avea altă formă. Îmi era extrem de drag și sincer parcă mi se părea mult mai frumos fără husă.
Într-o zi însă s-a întâmplat un eveniment nedorit. Am mers într-o vizită la fratele meu, mama era și ea acolo, si am pus pe hol telefonul, după ce l-am scos din buzunarul hainei. Era pe o etajeră la ceva distanță considerabilă față de nivelul de jos. Mama nu s-a uitat, a dat cu mâna peste telefon și acesta a căzut direct pe gresie. Tot ecranul s-a crăpat. Instant mi-au dat lacrimile. Nu știam ce să fac. Dacă îl vindeam așa, nu luam mare lucru pe el, pentru că sticla ecranului e scumpă. Ecranul telefonului costă de regulă, mai bine de jumătate din valoarea telefonului.
Totuși telefonul îmi era drag, și cum nu aveam bani să-mi iau altul, am convenit cu mama că împărțim vina și suma, pe din-două, și așa mi-am înlocuit ecranul telefonului. Uite așa a început era în care m-am învățat minte ca să-mi țin telefonul doar în husă.
La început mi-am luat o husa mai ieftină, non-brand, din silicon, care acoperea practic spatele telefonului, lateralele, dar nu oferea protecție colțurilor si nici ecranului telefonului. La puțin timp am aruncat o privire pe BrandGSM, site-ul unde știam că voi găsi huse de calitate, care să se muleze perfect pe forma telefonului meu și evident să-i ofere protecție 100%.
Citisem între timp review-uri pe diferite forumuri despre husele de telefon, pentru că până la urmă părerea/experiența oamenilor face întotdeauna diferența. Și mai ales când de multe ori nu ai cum proba la propriu, o husă pe telefonul tău intr-un magazin fizic, pentru că toate sunt sigilate.
Știam exact că marcile Spigen și Devia aveau cele mai bune review-uri,așa că am aruncat o privire pe site-ul celor de la BrandGSM în căutarea huselor de telefoane menționate. Evident că deja aveam si pretenții chiar și în ceea ce privește culoarea.
Am zis că nu o sa-mi cumpăr orice culoare,ci să-mi asortez telefonul cu nuanța husei. Evident că nu a fost greu, am găsit ce căutam!
Ziceam de culoare, însă calitatea huselor de telefon e cea mai importantă, materialul din care este confecționată, în așa fel încât să nu-ți alunece din mână ușor sau să nu fugă pe și de pe diferite suprafețe.
Știi cum se zice, e de ajuns să o pățești o dată și să te coste destul, și asta la propriu, că să te înveți minte. Eu așa am pățit, și de atunci telefonul meu nu mai stă fără husă de protecție, nici măcar în pat.
Și da, încă ceva, o husă de calitate permite telefonului să "respire" atunci când este pus la încărcat.
Nu înțelegeam eu, de ce atunci când am optat pentru o husă de o calitate inferioară smartphone-ul meu gâfâia, de parcă era expus la soare. Când am schimbat husa, mi-am dat seama că acesta este un alt atuu al unei huse calitative. Și evident, fiabilitatea! Pe principiul, dai un ban,dar știi că merită! Cam acesta ar fi sloganul unei huse de telefon de calitate. Husele ieftine, confecționate din materiale proaste se rup ușor, se deformează, în concluzie sunt pentru puține utilizări.
O spun din proprie experiență: atunci când îți alegi o husă, nu uita să-ți aduci aminte că poate, din întâmplare ajunge la telefonul tău pisica, cățelul sau chiar copilul, iar o clipă de neatenție te poate costa foarte scump și cu siguranță că acum nu e momentul oportun noi investiții, nu-i așa?
Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog2020.
Casa! Mereu locul potrivit pentru a te deconecta de tot ce e în jur, pentru a te rupe de întâmplările de la locul de muncă, mereu locul potrivit pentru a-ți reîncărca bateriile, pentru a te odihni, pentru a crea cele mai frumoase amintiri cu cei dragi; locul unde zilele de naștere ne aduce pe toți împreună bucurosi.
Au fost multe luni când doar casa a fost spatiul nostru de joacă, de stat, mai ales in situatia actuală.
Mereu am fost pasionată de horoscop, de astre. Erau zile când așa îmi incepeam ziua: aflând cum va fi restul orelor din acea zi pentru Sagetător. Îmi plăcea să citesc horoscopul anului, a lunii. Ba mai mult, aveam și cărți de zodii, de unde am aflat care sunt cristalele ce se potrivesc pentru fiecare în parte.
Cum ametistul este cristalul zodiei mele am zis că de ce nu port această piatră norocoasă peste tot: în urechi, sub forma de inel, brațară la mână, și ca să mă asortez de tot, mi-am cumparat și un lanț cu ametist.
Am considerat întotdeauna că este talismanul norocos. Si chiar mi-a adus de fiecare data lucruri bune. Nu e de mirare de ce mai mereu la examenele de la facultate informațiile îmi reveneau rapid în minte, îmi treceau emoțiile și nu mă pierdeam niciodată. Și tocmai de aceea am o piatră mare de ametist si in living.
Când era fiica mea mică i-am cumparat o brățară de chilimbar. Știam că e o piatră magică pentru liniștire, pentru un somn odihnitor.
Mai ales când sunt bebeluși, cei mici se confruntă cu totul felul de schimbări în organismul lor, ca de exemplu: durerile de burtică.
Uneori mă întreabă și soțul meu: da, bine, ce contează dacă porți o bijuterie de aur cu o piatră fără valoare sau una semiprețioasă. Păi chiar are: cele semiprețioase și prețioase nu-și pierd în timp valoarea. În plus, acestea își păstrează și acea strălucire deosebită.
Adevărul e ca nici nu e de mirare de ce smaraldul este una dintre cele mai îndrăgite pietre și căutate printre reprezentantele sexului frumos. Smaraldul iți aduce fericire. Ba mai mult de atât, se spune că atunci când cineva poartă această piatră semiprețioasă și este infidel, cristalul își schimbă culoarea. Așa că domnii nu vor trebui sa apeleze la alte trucuri ca să afle dacă soțiile lor le-au rămas fidele: e suficient
Fiecare piatra semipretioasa are povestea sa si aduce cu sine energie pozitiva pentru cel sau cea care o poarta. De exemplu, bunica mea indragea foarte mult rubinul. O piatra minunata, rosie care aduce pasiune, iubire.Ba mai mult decat atat, rubinul iti ofera curaj si te tin departe de lucrurile neplacute. E ca o piatra ocrotioare. Primii cercei pe care i-am avut in urechi au fost de la bunica mea si aveau doua pietre de rubin. Acum stiu sigur ca acei cercei i-am primit cu scopul de a fi mereu protejata. Si cu siguranta cu bunica mea, de acolo de Sus, a stiut semnificatia acelei pietre.
Poate că doar pare, însă pietrele pe care le purtăm sau pe care le alegem, ne sunt predestinate. De fapt cristalele ne aleg pe noi. Acestea aduc un mesaj, transmit ceva puternic: iubire, înțelegere, protecție, armonie.
Bunica îmi spunea, iar mama îmi reaminteste că întotdeauna bijuteriile cu cristale întregesc o femeie și că acestea sunt o moștenire ce merită să fie păstrată generații după generații.
Bijuteriile cu cristale cuceresc orice inimă și atrag orice privire. Soțul meu știe că atunci când vine vorba de cadouri, niciodată nu va da gres dacă îmi va oferi un inel, o pereche de cercei, o brățară sau un colier care să aiba încastrate pietre semiprețioase.
Poate ca unul dintre Moșii de anul acesta, Nicolae sau Crăciun va știi cu ce să mă suprindă.
Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog2020.
Trăim într-o lume a semipreparatelor, a etichetelor lungi, de parcă ai impresia că toate "e"-urile dau concurs. E drept, unele "e"-uri stau ascunse în spatele unor denumiri pompoase, de dragul de a nu-ți fura privirea chiar din prima sau de a nu te speria de numărul mare de creații de gusturi. Da, gusturi și arome "identic naturale", dacă ar fi sa citez anumite etichete. Nici nuca de pe anumite produse nu mai e nucă, nici brânza nu mai e brânză. E ceva creație cu același gust. Ca să nu mai vorbim de ciocolata din diferite produse de patiseri, e ceva cacao, uleiuri și arome cât cuprinde. E acel ceva ce-ți crează dependență și iți cucerește toate papile gustative. E acel ceva care strigă:" sunt așa bun, încât nu te poți opri".
Adevărul e că oamenii s-au obișnuit să cumpere, să comande, s-au adaptat sau mai bine zis au uitat de mămăliga bunicii cu caș de casă, de tocana de pui, de dulceața de trandafiri cu nuci, de dulceața de gogonele sau de nuci verzi. Mierea o mai folosesc în ceaiuri când nu mai au zahăr șidin păcate prea puțin apreciaza naturalețea. Sau poate ca sunt puțini, dar buni. Si eu mă numar printre cei puțini. Sunt genul de persoană care iși face dulcețurile acasă, care gătește zi de zi, care apreciază simplitatea gustului de acasă. Până la urmă când gatești acasă, știi exact ce pui in mâncare și cu ce gust urmează să-ți suprinzi papile gustative.
Murăturile bunicii sau a mamei nu au termen de comparație sau sosul de roșii fiert în oala mare de aluminiu. Acea oală care a hrănit generații intregi.
Cum mai toate produsele vândute prin marketuri au măcar un "e" menționat sau un corespondent pentru el, atunci când gasesc un produs cu o etichetă curată, îl mențin în recurență în lista de cumpărături și nu mai caut alternativă.
De curând am descoperit ceva cu adevărat desăvârșit care îmi aduce aminte de copilărie, de bunica mea și de naturalețea cu care am crescut.
Se numește Melinisși este o delicatesă din petale de trandafiri și din fructe crude scufundate în miere. Specială este și metoda de preparare unică, lentă, la temperaturi sub 35
˚C, tocmai pentru a păstra proprietățile fructelor și petalelor, pentru a le intensifica parfumul lor natural, și pentru a le conferi o savoare cu totul aparte. E un dulce cu adevărat complet natural și unic! Și pe lângă faptul că poate fi mâncat, de fapt degustat în forma sa proprie, poate fi utilizat și ca substituentul zahărului în diferite preparate dulci.
Iar asta nu e tot! Există o gamă largă de minunații Melinis:Melinis de catina, Melinis de trandafiri,Melinis de zmeură cu miere, de vișine cu miere, de prune cu miere, de afine cu miere sau Melinis de gutui cu miere. Sună de parcă ar fi delicatesea zeilor! Și nu doar sună, așa și este, ceva cu adevărat sublim, care te transpune într-o poveste unică al simțurilor.
Aș spune că este dulcele suprem! Mai ales că este foarte sănătos și pentru că înglobează ingredientele naturale necesare pentru unicitate.
Tot timpul mierea a fost și va fi în trendul oamenilor sănătoși, care stiu că mierea aduce vitalitate, energie, imunitate. Iar Melinis este dulcele suprem, care te scoate din rutina gustului.
Tu l-ai încercat? Nu? Ce mai aștepți?
Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog2020.
Să devii parinte este cel mai extraordinar lucru. Este meseria cea mai solicitantă, dar și cea mai frumoasă. Odată înscris în cursa pentru mărirea familiei, nu mai poți da înapoi: timpul tău devine timpul lui sau al ei sau poate al lor. Da, vorbesc de copii, cei care te fac să plângi de bucurie încă din primele clipe când apare pe lume. De fapt, chiar dinaintea acestui moment, încă de la primele mișcări în burtică. E ceva cu adevărat suprem!
Încă din primele zile de viață te apuci să le citesti, să le canti, să-i încânți cu vocea ta. Și parcă fiecare etapă e cu adevarat magică. De la primele gângureli, până la primele cuvinte.
Eu m-am topit cu adevărat când mi-am vazut pentru prima dată minunea. Era o mogăldeață cu păr mare și unghii lungi, lungi. Și acum îmi aduc aminte de acel moment, de parcă era ieri. O mamă cred că retrăiește fiecare clipă cu aceeași intensitate ca prima dată.Și totul devine o poveste, una în care tu ești unul dintre personajele principale.
Primele cărți pe care le-am răsfoit cu fiica mea au fost cele din carton, cu diferite culori, imagini, unele imitau chiar și sunetele diferitelor animale sau obiecte din jur. Cu cât treceau zilele, lunile, cu atât lectura noastră se îmbogățea.
Pe zi ce trece era tot mai fascinantă de povesti. Am lăsat deoparte povestile clasice ale copilăriei mele și am căutat povești calde, vesele, despre diferite situații din viata ei. Una dintre ele, era adaptarea la grădiniță.
Pentru fiica mea, mersul la grădiniță a fost ca o ruptură de lumea ei. Timp de 3 ani și cateva luni a fost cel mai mult cu mine, la creșă nu am dus-o. A fost foarte greu pentru amândouă, primele luni de grădiniță începeau cu plâns, cu rugăminți,cu multă suferință Mai mereu o lăsam plângând.Se agăța de mine și foarte greu reușeam să mă desprind de ea. Vroiam să o iau cu mine acasă sau să rămân acolo cu ea, dar știu că nu se putea. Asa ca am găsit o carte în care era vorba tot de o fetiță care se mutase într-un alt oraș cu parinții ei și inevitabil a trebuit să schimbe și grădinița. Zâne, unicorni, cu toții au ajutat-o pe fetiță să se adapteze. Ca să fie și mai minunată povestea și să fie din perspectiva fiicei mele, pe fetița din poveste am botezat-o tot Nicoleta.
- Dar mami, chiar o cheamă Nicoleta ca pe mine? Unde scrie?
- Da, chiar o cheamă ca pe tine. Uite aici.
Am avut noroc că pe vremea aceea nu știa să citească. Îi sclipeau ochii ori de câte ori iși auzea numele în poveste.
Seara tot timpul citim povești de noapte bună.
Sunt calde, aduc o stare de liniște, de calm, de relaxare. Unele povesti fiica mea le știe pe derost. Și fiindcă îi place să-și audă numele în povești, pe toate fetițele, zânele le cheamă Nicoleta.
Nu stiu de ce, atunci când eram eu mică luam poveștile așa cum erau spuse, fără să mă gândesc adânc la ele. De exemplu când pitica mea a auzit la gradiniță, apoi la școală povestea "Capra cu trei iezi" a interpretat fiecare propoziție, fiecare imagine. Atunci mi-am dat seama că povestea în sine e chiar dură, negativă, chiar dacă are un mesaj bun, și că e ciudat că până atunci am privit-o ca pe o simplă poveste. În schimb, povesteam cu mama și ne aduceam aminte cât de mult am plâns la " Fetița cu cibrituri", căt de dură, tristă e povestea și ne întrebam de ce mai toate poveștile erau prăpăstioase.
Până la urmă când citești ceva, orice, automat ai în față o imagine, transpui cuvintele în imagini, creezi povestea.
Îmi aduc aminte că atunci când eram la școală, în vacanțe aveam de citit tot felul de povești, basme,legende, fabule. Niciodată nu mi-a placut să citesc ceva impus. Mi se părea o corvoadă.Lectură mergea greu, impusă și de multe ori reluam anumite propoziții.
Niciodată nu mi-au placut poveștile mitice, nu le înțelegeam, nu le vizualizam și mi se păreau greu de rumegat, de imaginat.
Când văd ce povești minunate sunt acum, cu imagini multe, povești vesele, povesti de care ți-e mai mare drag să afli, mă întreb de ce noi, mă refer la generația mea și la cele anterioare, aveam parte de povești atât de tragice și negative pe care trebuia să le memoram, să le facem un rezumat, să le recitim.
Acum avem în librăriile fizice sau online, povești pentru copii pe care tu ca adult de abia aștepți să le răsfoiesti, să le citesti și să le recitești. Și cât de frumos e că fiecare poveste poate fi personalizată cu numele copilului tau. E cu siguranta cadoul pe care orice copil și l-ar dori indiferent de ocazie. O poveste doar a lui, în care el este personajul principal.
Până și matematica devine mai ușor de învățat când ai o poveste care să-ți vorbească despre ea. Și Slavă Domnului că acum există astfel de minunații literare. Până la urmă nici o știintă, fie ea exactă sau nu, nu ar trebui sa fie studiată, aprofundată ca în timpurile trecute:de nevoie. Când creezi o poveste în jurul ei, totul devine mai usor de reținut.
Am avut o perioadă, când datorită tranziției de acasă la gradiniță și datorită faptului că te lovești de diferite situații și că da, pănă și copiii pot fi răi, evident că au motivele lor, pentru că nimic nu se întâmplă fără motiv, fiica mea a ajuns să nu mai împartă absolut nimic cu alții. Ulterior am aflat că a avut parte de diferite situații la gradiniță când pur și simplu colegii îi luam jucăriile din mână, fără să-i ceară voie, așă că a început să aibă "simțul proprietății".
Ei bine, că să înțeleagă mai bine faptul că nu e bine să devii egoist, chiar și atunci când poate situația o impune, am căutat o carte în acest sens, care să exemplifice și mai mult. Evident că ne-am dat pe noi exemplu, ca familie, însă am considerat că o poveste ar ajuta și mai mult acest aspect. Și am găsit cartea, de fapt e chiar o serie de cărți despre generozitate. A fost super încântată și a început chiar să înțeleagă ce îi tot explicam eu.
Sunt convinsă că vom mai întâmpina probleme de genul acesta, dar vom găsi de fiecare dată o soluție care să fie înțeleasă.
Acum am trecut peste acest aspect și a redevenit din nou copilul generos pe care îl știam. Și fiindcă Moș Nicolae e tot mai aproape, la fix va merge în ghetuțe o carte personalizată cu numele fiicei mele: Nicoleta.
Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2020.
Știi cum e să ți se pună pata pe o bluză, un palton sau o pereche de botine și să aștepți ca un copil "alinierea astrelor" ca să ți le cumperi? Ei bine, cam așa sunt eu. Gata să dau clickul necesar, la momentul potrivit, pentru ca produsele preferate să ajungă la mine acasă.
Tot timpul aleg produsele de calitate, pentru că am testat si eu acest aspect: calitate, înseamnă fiabilitate, iar rabatul de la acest criteriu duce la purtări mai puține.
Am pățit uneori să-mi cumpăr o pereche de încălțări mai ieftine și să mă trezesc că rămân desculță, la propriu, pe stradă. Așa că mi-am promis că nu voi mai lăsa ca prețul să mă influențeze.
De când eram mică, cizmele și ghetele pe care mi le cumpărau ai mei erau din piele naturală.De fapt, in acea vreme nici nu găseai alte materiale. Nu aveam mai mult de 2 perechi, maxim, dar acelea mă țineau atât cât îmi erau bune ca lungime interioară a tâlpicului. Îmi rămâneau mici, dar puteau fi încă folosite, atât de fiabile erau. Evident că erau tot timpul curățate și întreținute cu ulei special pentru piele.
Și acum am aceeași rutină ( de la sandale la pantofi sau botine), înainte de a fi arhivate pentru anul viitor, mai intai spăl talpa, șterg pielea cu o cârpă cu apă caldă, apoi după ce s-au uscat, le dau cu ulei special pentru îmbrăcămintea sau încălțămintea de piele. Uneori am încercat cu ulei pentru bebeluși ( de la fiica mea ) sau cu cremă grasă de față. Pielea a rămas netedă și fără să se strângă, să se rideze. Și da, apoi pun încălțările în cutii de carton.
Iarna care aduce zăpadă, când încălțările sunt acoperite de soluția de deszăpezire, atunci ghetele, cizmele și botinele necesită o curățare și întreținere temeinică după fiecare purtare. Cu o lavetă umedă caldă, le șterg, apoi cu o altă lavetă uscată, moale, îmbibată cu ulei, le acopăr peste tot, evident, în afară de talpă. Pielea devine netedă, nu capătă cute, nu crapă și se hidratează foarte bine. Aceeași procedură o respect și când trebuie să-mi pregătesc încălțările de primăvară și pun încălțămintea de iarnă la cutie, până la urmatoarea folosire. Și de fiecare dată s-au comportat perfect, până la următoarea purtare!
Mie cel mai mult îmi place vara, când simt că pot zbura, când e cald, cand nu trebuie să mă înfofolesc, pentru că frigul nu e de mine. Îmi place să mă îmbrac sport, mai ales că la plimbare sunt cu pitica mea, așă că trebuie să fiu mereu pregătită de multă mișcare.
Ador pantalonii scurți, tricourile comode sau topurile. Pantalonii de blugi,scurți sunt preferații mei. Ușor de purtat, ușor de spălat, plus că au multe buzunare.
De mai bine de 1 an avem uscător de haine și e un adevărat miracol la casa omului: hainele efectiv nu mai trebuie călcate, nici macar cămășile! Și e pe bune! În plus, în maxim 3 ore poți purta din nou ținuta preferată.
Uscătorul de haine scoate toate scamele sau șervețelele uitate prin buzunare. Înainte, dacă uitam un șervețel prin vreun buzunar, urma chinul: rola de haine, scuturat, plus că mai toate hainele din mașină erau pline de servețelele marunțite. Acum am scăpat de grija aceasta!
Cum nici toamna nu e prea călduroasă, în ultimii ani pantofii sau balerinii nu prea se mai regăsesc în dulapiorul meu de încălțări. În schimb, toamna și iarna îmi place să renunț la ținuta sport și să port paltoane, cizme cu talpă joasă și genți mari.
De fapt, gențile mari se regăsesc în ținuta mea zilnică, pentru că eu am cu mine cam jumătate de casă. Nu chiar, dar mereu am un fruct la mine, o sticlă de apa suficient de mare, si multe alte lucruri pe care cam orice femeie le are in geantă.
Și da, mereu un șal care să mă scoată din monotonie și obligatoriu, o caciulă.
Niciodată nu mi-am dus hainele la curățătorie, tot timpul le-am spalat și întreținut acasă. Acum, de când avem uscător de haine acasă, e senzațional. Cele mai groase haine sunt spălate și uscate în 3 ore. În plus, nu mai folosesc balsam la haine. Am observat că fără balsam, se păstrează mai mult prospețimea detergentului, iar când le iau din dulap, miros incredibil de frumos. Uneori dacă haina are vreo pată care nu iese prin spălare la temperatura recomandată pe etichetă, folosesc o soluție pe bază de portocale. Scoate cele mai adânci pete, fără să decoloreze țesătura sau să o altereze. Soluția nu e pe bază de clor, așă că o pot folosi pe toate hainele,indiferent de material sau culoare.
Am observat că uscătorul face ca hainele să rămână pufoase,indiferent de material, iar când sunt gata uscate, le pun direct în dulap, fără să fie nevoie să le netezesc. Niciodată nici o haină nu și-a modificat dimensiunile sau culoarea. Știu, poate pare greu de crezut. Așa am zis și eu, însă dăcă cumperi un anume uscător, lucrurile se simplifică, iar eu am mai mult timp pentru familia mea și alte cumpărături.
Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2020.
