E usor sa urasti, e usor sa vorbesti urat, sa te rastesti...e nobil sa iubesti, sa vorbesti frumos, sa intelegi starea celuilalt. Pana la urma sunteti in aceeasi barca, de ce te-ai legana ca sa strici echilibrul?
Iubim, suferim, asteptam doar ca lucrurile sa-si urmeze cursul firesc si sa ne mentinem echilibrul...asa m-am saturat de multe ori sa tot incerc sa fac lucrurile sa ramana pe fagas bun, sa tot trag de mine, sa-mi pun plasturi pe gura, sa-mi inghit trairile, sentimentele, cuvintele...
Nu ne face oare mai bine daca vorbim cald, folosim cuvinte pozitive? Nu e mai bine ca cineva sa nu tot repete aceeasi chestie ani la rand si ca tu sa nu mai tot cauti justificari? Devine obositor si anevoios...explodezi la un moment dat si iese din tine tot ce e mai rau... ca te si miri daca esti tot tu...dar asa se intampla cand tot tii in tine, cand incerci sa mentii echilibrul...iti inhibi gandirea si apoi:"boom". Totul devine plin de cuvinte urate, de trairi ciudate! Hai sa ne iubim, hai sa ne intelegem, hai sa facem ca lumea aceasta sa fie mai buna! Hai sa deschide urechile cand cineva tot repeta acelasi lucru, hai sa nu tot ne gasim justificari, hai sa nu cerem tot timpul justificari, hai sa ne strangem in brate fara motiv, hai sa vaslim impreuna, si nu contra curentului... hai sa nu ne prefacem ca suntem cine de fapt am vrea ceilalti sa fim sau credem noi ca asa ar da mai bine...hai sa pasim cu fruntea sus, hai sa zambim, hai sa imprastiem bucurie si fericire! Sa aruncam cu noroi e usor...hai sa aruncam cu pupici de ciocolata dulce, hai sa nu ne mai punem piedica cand nu e cazul sa cadem...hai sa nu mai fim in competitie: facem parte din aceeasi echipa! Hai sa fim oameni frumosi, sa dam exemplu ca se poate, hai sa ne unim rugaciunile, visele, gandurile pozitive si sa nu mai cream tot felul de scenarii care nu-si au sensul...hai sa dam un sens al vietii in directia buna, pe care ne-o dorim! Hai sa nu mai fim falsi, hai sa nu mai scrie cu diacritice, cu virgule fix acolo unde trebuie, hai sa nu ne mai criticam, hai sa ne acceptam asa cum suntem si sa intelegem ca e normal sa gresesti, sa plangi, sa urli, sa strigi sau sa razi cu gura pana la ureche chiar daca nu ti-ai albit azi dintii...hai sa admitem ca nu suntem perfecti, hai sa iubim dungiile de la camasa, hai sa iubim imperfectiunea, hai sa ne iubim asa cum suntem, hai sa nu iubim imaginea, hai sa gasim esenta interioara, hai sa daruim fara motiv, hai sa ne alimentam gandurile bune si pozitive, hai sa nu mai fugim...hai sa mergem mana de mana in pasul nostru, in ritmul nostru, fara sa ne pese ca cineva ar putea sa ne contorizeze pasii, mersul...hai sa gasim ceea ce conteaza cu adevarat, sa fim noi, sa ne apreciem pentru ceea ce suntem, pentru imperfectiunile noastre, sa iubim, sa nu mai uram si sa fim asa cum ne defineste pe noi: cu suflet mare!
Cel mai mare regret e ca nu ai inteles nimic pana acum, desi ti-am spus, ti-am povestit despre trairile mele, despre ce-mi doresc in relatia cu tine...tot ceea ce faci e sa ma critici, sa ma privesti de sus, cand esti la acelasi nivel cu mine sau poate sub mine...las de la mine, dar si voi lasa moarta relatia cu tine...nu are sens sa ne prefacem ca mai avem ceva ce de fapt nu mai avem demult...facem ce facem si tot in acelasi punct ajungem...si oricat de mult am tot incercat sa-ti spun, sa-ti arat ca e nevoie de mai mult de atat, tot ce ai facut a fost sa spui ca e doar vina mea...nu-i asa ca e cea mai buna justificare cand stii ca de la mine vin sageti bune, dar tu le transformi in otravitoare? E mai simplu sa fiu eu cea care te atac, ca am ceva cu tine, cand de fapt tu ai ceva cu tine si nu te placi? Si ar trebui sa te plac eu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu