E o luna frumoasa! Craciunul a fost si este in continuare cea mai frumoasa parte din an pentru mine! Cu tot ce s-a intamplat anul acesta cu noi toti, cu lumea intreaga, cu mine, cu mama mea, tot simt magia acea care ma face sa sper la minuni, la suprize frumoase, la clipe minunate, desprinse parca din basm...un basm al iernii, cand orice prinde contur.
Magia in sine a Craciunului il face chiar si pe 2020 sa fie aproape normal. Oricum a fost unul care m-a dat peste cap din toate punctele de vedere. Tot ce-mi doresc de la 2021 este multa sanatate, liniste psihica, o traiectorie frumoasa a vietii, rabdare, incredere si sa ma suprinda frumos, asa cum nu au facut-o anii precedenti lui! Sa-l declar pe 2021 anul vietii mele, cel mai frumos!
Sunt cumva acolo cu mana intinsa gata sa ating steaua norocoasa, ma ridic pe varfuri si simt ca mai am un pic...
Gandindu-ma insa inca la 2020, vazand chiar aseara un bunic cu doi nepoti la plimbare, aducandu-mi aminte de momentul de aseara, cand fiica mea si-a cumparat din banutii ei o pereche de ghetute si de bucuria acestui fapt, sunt dezamagita de faptul ca ea nu are parte de ce am avut eu... de plimbare cu bunicii la ceas de seara, de bucuria aceea de a primi fara motiv bani de la bunici. Nu primeam multi, putini, doar de la mama mamei mele. Era bucuria aceea ca aveai ceva al tau. Intotdeauna strangeam banutii cu fratele meu si tin minte ca de Craciun cumparam cadouri pentru toata familia. Nu era cine stie: gen un sapun, o pasta de barberit, chestii de genul, utile. Asa gandeam noi. Ne placea sa facem bucurii tuturor, si tocmai aducandu-mi aminte de acea perioada, ma intristeaza ca acest lucru nu se intampla si pentru fiica mea... ea e recompensata doar de sarbatorile mari si de ziua ei.... visam sa fie altfel...sa primeasca si de la bunici, nu doar de la parinti... si tocmai pentru ca stiu ce inseamna bucuria de a primi de la bunici... nu e vorba de suma, e vorba de acea bucurie unica, de a primi fara ocazii speciale....
Apropo de aceeasi tema, ma gandeam ca la fel va fi si cu fratele meu, relatia fiicei mele cu el... ea il iubeste mult, insa de cand cu actuala logodnica lucrurile sunt extrem de schimbate...e cam ca si fosta sotie, insa mai rau...macar cand era cu cealalata, Nico se vedea cu fratele meu mai des, mergeam la el, el si ea o mai suprindeau cu cate o plimbare, cu o mica atentie. Nico e copil, pentru ea nu pretul e important, ci gestul. La inceputul relatiei cu noua logodnica, Nico era ca un catalizator pentru ei sau un mod de a nu se plictisi. In timp lucrurile s-au schimbat colosal... ne-am indepartat mult mai mult decat inainte...aproape ca nici nu mai vad vreun drum comun, nici macar comunal, nici macar o alee.
Cel mai rau e ca Nico va suferi din toata aceasta increngatura. Acum nu sufera, pentru ca ea se bucura de prezenta fiecaruia, atunci acestia vor, chiar si daca nu o suprind cu nimic.
Nu stiu, dar e dezamagitor pentru mine, stiind ca eu am primit, am daruit tuturor, chiar daca eram doar un copil si ar fi trebui doar sa primesc... ca era sora mamei mele, sotul acesteia, nu conta, toti primeau cate ceva de Craciun din partea mea... din banutii stransi de mine.. nu ma gandeam sa-mi cumpar mie, ci sa daruiesc... ei bine, Nico nici macar de ziua ei nu a primit nimic din partea lor...dar nimic... desi Nico cand mai ramanea la Turda la ai mei, mergea la ei in vizita si a prins mare drag de ei...
Acum Nico nu vede aceste lucruri, pentru ca noi, ca parinti, compensam toate aceste lucruri, ma refer la cadouri, la bani s.a.m.d
Nu stiu, e dezamagitor, si nu neaparat pentru ca ai asteptari, ci pentru ca stii tu ce ai facut, ce ai face si ce faci pentru ei...
Nu degeaba se zice ca dezamagirile vin de unde te astepti mai putin...nu e un repros, ci doar o stare a mea, care nu-mi da pace si nu am cum sa spun nimanui dintre cei nominalizati, pentru ca nu ar intelege, ar lua-o doar ca un repros si atat, nu ar intelege esenta din spatele acestei concluzii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu