Ieri a fost ziua de nume a fratelui meu. Aceeasi poveste de ani de zile....am crezut ca acum ceva se va schimba....nu a inteles nimic...i-am trimis sms pentru ziua numelui... am crezut ca va zice:” hai tu sora’mea la o cafea,la mine!” Nu in oras,unde ar fi dat bani....nimic... cum era sa zic:” ba,hai ca vin sa dai o cafea la tine?”
Vineri seara am dus-o pe pitica la ai mei. Si-a dorit si am zis ca ii va prinde si mamei mele sa se rupa acum de ce se intampla cu sanatatea ei...am mers cu frate’mio...am zis ca va fi un moment bun sa povestim. I-am zis ca ma bucur ca suntem aproape,ca suntem in acelasi oras,ca e minunat ca ne putem imbratisa cand vrem noi....a inteles ceva? Nu...clar ca nu... el e tot in lumea lui cu o alta care e la fel ca fosta....fugim de casa,de familie...
Haine,cumparaturi,socializare...atat! Ma gandeam asa la mama,cat de mult sufera pe tema aceasta... tata cu Nico discutau de mate,teme...il vedeam pe tata cum se bucura. Mama era topita de moment...
Bai,da spune ca nu vrei copii,si vrei alta viata,nu are sens sa creezi tot felul de iluzii...nu se supara nimeni....e viata ta! Tu decizi! Dar hai sa nu cream altceva de ceea ce nu e...
Pe cand am zis ca lucrurile merg pe fagas bun...
Cel mai mult sufar pt mama,in aceasta situatie...sunt si eu mama si stiu cat e de greu....sincer,acesta e unul din motivele pentru care nu voi face niciodata inca un copil! Dar niciodata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu