Abia astept sa redevin o parte din ce iubeam...candva...

   Ma ingrozeste doar gandul ca vineri in loc sa-i duc mamei flori acasa, o sa-i duc la cimitir. Ideea in sine ma cutremura si ma face sa ma intreb iar:" de ce ea?" " de ce acum?" Sunt intrebari pe care mereu le voi rosti cu voce tare sau in gand. Cand nu ai raspuns si il cauti, e normal sa-ti revina mereu in cap intrebarile care te macina...nu-ti fac neaparat bine, dar nu tine de tine de multe ori...capul il poti prosti,nu si inima...si cand acolo stau ascunse trairile e greu sa treci peste, sa mergi mai departe...

Perioada cu mama in spital, cu mama bolnava m-a facut sa ma simt de multe ori paralizata de teama, de frica...anul trecut a fost un an groaznic pentru mine, care a inceput cum nu se putea mai rau...nu am avut Craciun, nu m-am bucurat de brad, de nimic...revelionul a venit si a trecut ca oricare zi si nu mi-am dorit nimic mai mult decat mama sa se intoarca acasa sanatoasa, sa pot sa o mai strang in brate...sa-i spun cat de mult o iubesc! Si mi-am dorit din tot sufletul...poate doar eu... si poate nu a fost de ajuns. Nu stiu...stiu doar ca o sa-mi fac un obicei sa donez sange, mai ales ca am asa sange rar si special, datorita RH-ului. Si o voi face saptamana viitoare, daca si cantarul tine cu mine...macar un 1 kg peste limita de jos sa fie...

Si va fi un sange cu anticorpi buni, mai ales ca am facut si vaccinul anticovid. 

Maine am sa merg de dimineata la bowen si abia astept sa redevin o parte din ceea ce iubeam candva...maine voi reactiva si cateva din momentele mele la radio, mai ales ca, cabinetul terapeutului bowen e fix vis-a-vis de primul studio din Cluj...

Mama, pentru tine imi doresc sa fiu bine cu mine, sa merg mai departe, sa zambesc, sa plang de fericire...si sper sa se intample..candva...