Zilnic imi vine sa fug de ce mi se intampla, asa ca ma imbrac si ies sa ma plimb...cel putin 9 km pe zi si tot nu e de ajuns ca sa deconectez, sa ma obosesc...caut ceva care sa ma ajute sa merg mai departe si nu stiu cum si ce... e atat de multa durere, incat e imposibil de "indulcit". Ma suna oameni sa-mi spuna ca mamei mele de anul trecut ii era tot rau si ca nu a vrut sa mearga ca era la inceput de pandemie. Si e de condamnat? Chiar deloc! A mers in spital in 19 decembrie si nu s-a mai intors acasa...cine a decis ca sa mearga sus in cer pe 10 ianuarie? Medicii sau Dumnezeu? Trebuia eliberat cumva patul? Cum a reusit mama sa-si blocheze cartela, daca nici nu a avut acces la telefon si cum a gasit puterea sa ma sune pe 25 decembrie? Un lucru e clar: sa intrebi ce face cel drag si sa primesti informatii o data pe zi, fara sa o vezi, sa o auzi e cel mai criminal lucru de lume si acum ca si atunci ma intreb daca exista cu adevarat Dumnezeu? Si unde e cand ai nevoie de el? Cand Il rogi din tot sufletul sa ti-o aduca inapoi pe mama ta acaasa, sanatoasa si apoi intr-o duminica vine cineva sa-ti spuna ca nu o s-o mai vezi niciodata...
Nu mi-am luat la revedere de la ea...nu am mai strans--o in brate..nu am apucat sa-i spun cat de mult o iubesc si cat de mult mi-a lipsit... si vine cineva sa-mi spuna ca mai bien asa decat sa se chinuie? Dar cine sunteti voi sa decideti ce e mai bine pentru ea sau pentru trairile mele? Nu sunteti decat niste calatori prin lume, care plangeti la comanda...pentru ca desi timpul trece si poate vindeca, faptele voastre nu pot fi uitate...si nu stiu daca Dumnezeu ( in cazul in care exista) sau poate chiar picioarele voastre se vor impletici si veti pica in nas si nu va avea cine sa va ridice...
In situatii de genul, din pacate iti dai seama cum sunt de fapt oamenii si ce conteaza cu adevarat pentru ei...caracterul lor iese la iveala...si atunci ii vezi ca sunt ca si vulturii pe les...gata gata sa-l devoreze... si trist e ca se intampla de la cine nu te astepti...asta pentru ca unii se schimba si nu au inteles nimic si in continuare considera ca altii din exterior sunt mai importanti decat aproapele tau care e sange din sangele tau...
Poate ca cel mai bine e ca vezi cine sunt oamenii cu adevarat si ca e cazul sa faci curatenie si sa mergi mai departe alaturi de cei care te apreciaza cu adevarat...dar pentru aceia care s-au lasat prada nu mai merita sa lupti, sa fii alaturi de ei...singuri au decis, trist e ca am vrut sa vad mai mult sau poate sa vad ce ar fi fost normal sa fie, nu realitatea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu