Mi-e dor si doare...

   Mi-e dor de mirosul si gustul mancarurilor facute de mama. Mi-e dor de spanacul crema,de mirosul casei cand mama cocea vinete si ardei. Mi-e dor de perioada cand nu era weekend sa nu faca cate ceva dulce: si o facea acum demult de tot,insa cu o viteza amenintatoare,cu daruire si bucurie. Niciodata nu obosea. Weekendul era pt bucuria de a sta cu noi,pentru bucuria de a gati. Ea mereu era in bucatarie,nu dormea de amiaza. Asculta radioul si la un moment dat, pe mine la radio. Era mandra,bucuroasa si ii placea sa-mi auda vocea.Chiar si anul trecut mi-a zis ca m-a auzit la reclame,tot vocea mea la aceleasi reclame. O zicea cu nostalgie si cu bucurie.

Mi-e dor sa-i aud vocea, sa-i aud bucuria aceea in voce,pe care nu am mai auzit-o de mult ani...sa o aud cum zice “prezent” la orice plimbare,indiferent de ora...si Doamne cat ne mai plimbam’ amandoua de mana,povestind,razand,prostindu-ne. Si nu,nu ne pasa ca bate vantul,ca ploua sau ca e frig! Pai e normal,ce importanta are? Pentru toate exista solutii. Doar sa-ti doresti...
Si acum o vad in bucatarie pe mama cum facea o multime de feluri de mancare,un aluat...un cozonac...uneori se prea grabea si i se mai ardea prajitura...ce conta? Era cea mai buna!
Cele mai bune supe si ciorbe le facea mama! Din facultate nu am mai simtit gustul supelor ei bune!
Tot atunci facea si niste chifle la cuptor ba cu branza,cu susan...nu prea era adepta incercarilor noi culinare...nu stiu de unde retinerile...ea era cu cocaturile si prajiturile bunicii si cu retetele ce le stia...si de gusta noutati si ii placeau mult,tot nu le incerca si ea...

Uneori cand ii vorbeam de ce retete noi am incercat si am gasit, aveam impresia ca nici nu ma auzea...nu inteleg de ce...pur si simplu, inchideam conversatia, pe motiv ca ma suna cineva sau ca trebuie sa fac altceva...

O sa vorbesc de mama multa vreme,cu bune si cu rele, cu trairile mele. Mi-a fost foarte greu atatea luni  de zile: nu puteam sa scot un cuvant, simteam ca-mi inghit cuvintele..orice gandeam, spuneam in gand sau in soapta, iesea cu multe lacrimi...plus ca am acumulat multe trairi...

Pentru mine mama nu a murit...nu va muri niciodata...o sa consider ca a plecat din nou in Italia si ca a ramas fara semnal la telefon...