Am pierdut acea forta...

 Mi-am dat seama de ceva: acea protectie pe care o simteam cand mama era fizic aici,nu o mai simt...chiar daca de multi ani era invers. Faptul ca era aici ma ajuta sa simt ca sunt puternica. Stiam ca cineva are grija de tata,desi in ultimul an a fost cam invers,dar ii stiam impreuna...chiar daca au avut multe momente cand au avut divergente...pl

Acum am sufletul in multe locuri...imi fac griji pt tata,desi vorbesc cu el,ma vad cu el,ma asigur ca merge inainte si ca nu se lasa...
Sunt multe momente cand nu pot sa cred ca mama nu mai este aici...uneori mi se pare doar un vis si tot imi zic ca mai este putin si vine acasa...
E ceva ce nu pot explica...e acel gol care imi da fiori si care ma face sa-mi fie frica,asa din senin...
Mama a avut o copilarie grea...parintii ei au divortat si a suferit mult...tot timpul vorbea despre asta...e si unul dintre motivele pt care a incercat sa tina familia unita,desi si ei ii venea sa renunte uneori...diferenta dintre ea si sora ei e de 7 ani,asa ca aveau cu totul alte tangente...plus ca mama a ramas cu bunica si pana la un moment dat erau doar ele doua...tot timpul mama a protejat-o pe bunica...a suferit foarte mult cand aceasta a murit...probabil ca acum e fericita ca e cu parintii ei...
Ai mei au avut o viata de familie grea...s-au casatorit,la 25 de ani m-au avut pe mine...inainte insa mama pierdu-se o sarcina...A reusit sa treaca peste,cu siguranta ca nu i-a fost deloc usor...mama lui de sange si rh, ca tot el a fost de vina si atunci!
Revenind la ai mei,toti au intervenit in relatia lor:parintii nu au incercat sa-i protejeze,ci din contra. Nu e de mirare de ce au ajuns aici si sunt atat de erodati...
Ai mei au incercat sa-i ajute pe toti si s-au pus pe ei pe ultimul plan si toate certurile dintre ei erau din cauza altora...si au fost destule...au fost zile cand tata a plecat de acasa,au fost multe zile cu certuri,ani...au fost vreo 3 luni cand mama a stat in spital cu bunica si o vedeam o data la saptamana cand venea dupa alte haine...era in liceu asta...tot ce tinea de casa erau grija mea si a fratelui meu...de la aprovizionare,la facturi,mancare...cam tot....tata era pierdut si pe atunci...
A fost greu ca si copil sa te vezi in postura de a fi adult,doar cu responsabilitati...
Nu ii reprosez nimic mamei,ca nu am ce...uitandu-ma in urma,imi dau seama ca am fost singura de mai demult decat credeam...
Totusi o stiam fizic langa mine...o auzeam...