Momentul meu magic!

Sunt momente in viata cand parca timpul s-a oprit. S-a oprit ca sa scrie toata povestea ce a facut ca mintea si sufletul tau sa fie tot acolo. Sunt amintiri atat de vii, de parca s-au petrecut ieri, chiar daca poate ca au trecut peste ele ani sau zeci de ani.

Nu credeam ca viata mea se va schimba atat de mult atunci cand am decis ca vreau sa devin mamica. Stiu, vorbesc tot timpul despre acest lucru. Cum sa nu vorbesc despre ceva ce mi-a schimbat viata in bine? Cum sa nu vorbesc despre ceva atat de minunat, despre ceva care ma face sa lacrimez de fericire, de fiecare data cand stiu ca acasa ma asteapta fetita mea?

Fix de ziua mea, pe 6 decembrie, acum aproape 3 ani am aflat ca sunt insarcinata! Vara urmatoare, pe 12 august 2013 am adus-o pe lume pe Nicoleta. Imi aduc aminte de acel moment, de parca s-a intamplat acum cateva zile.

Totul a inceput pe 12 august 2013 noaptea cand au aparut semnale ca Nicoleta e pregatita sa ne vedem. :) De simtit, ne-am simtit timp de 9 luni fix. Am purtat-o cu mine peste tot, i-am cantat, am dansat cu ea si ea a dat semne ca apreciaza gusturile mele muzicale, iar atunci cand considera ca am umblat prea mult pe jos, ma determina sa ma opresc si sa ma asez. :)

Ei bine, revenind la ziua de 12 august 2013, imi aduc aminte perfect ca pe la 9 si un pic dimineata mi-am sunat medicul sa-i relatez despre starea mea. Mi-am luat bagajul, sotul de mana si am plecat sa o cunoastem pe Nicoleta. 

A fost o cursa lunga pana la linia de finish, insa la 15:05 mi-am vazut minunea! Era atat de frumoasa! I-am sarutat degetelele. Avea niste unghii mari si un par atat de negru si de lung, incat aveam impresia ca si-a pus extensii. :) Asa l-am avut si eu cand m-am nascut: mare si negru!

Nu am sa uit nici momentul de a doua zi dis de dimineata, cand cea mica a fost adusa langa mine: ii era atat de foame, plangea asa de tare, incat atunci cand am atasat-o la san, aveam impresia ca nu se va mai dezlipi de acolo toata ziua. :)

De atunci suntem de nedespartit! A ramas tot bubulina mea, chiar daca deja era 2 ani si 2 luni! Si-a pastrat acelasi caracter frumos. E un copil minunat, unic! E minunea mea! E cea care a dat sens vietii mele. E cea pentru care alerg inapoi spre casa, de la job. Ea are cel mai frumos zambet, e cea care are cea mai sincera imbratisare, e puiul meu de om! Si chiar daca a trecut atat de mult timp, imi aduc aminte de primele ore cu ea, de parca s-ar fi intamplat ieri.

Aceste momente minunate merita sa ramana vii! Si mi-as dori de foarte multe ori sa dau timpul inapoi, si sa retraiesc acele momente!

Sunt convinsa ca si tu ai momente frumoase pe care le-ai trait, le-ai memorat si pe care ai vrea sa le retraiesti. Poti sa le impartasesti si celorlalti despre ele pe http://www.cremosso.ro/momentultau.html.
Cei de la Danone stiu ca momentele frumoase merita povestite, repovestite si retraite. Pe http://www.cremosso.ro/ vei gasi toate povestile frumoase ce merita tinute minte!