Manifest pentru dreptul la educatie!

Hai sa facem si noi ceva! Viitorul copiilor nostri stam tot in mainile noastre!
Organizatia non-guvernamentala "Salvati copiii Romania" face lucruri minunate pentru cei mici. Acesta e cel mai nou proiect al lor!

MANIFEST PENTRU DREPTUL LA EDUCAȚIE

Asigurarea educaţiei de calitate pentru toţi copiii

Organizația Salvați Copiii lansează Manifestul pentru Dreptul la Educație prin care îşi propune să vină în sprijinul autorităţilor publice care se ocupă de sistemul de învățământ și solicită încadrarea în agenda ministrului Educației a 10 priorităţi pentru îmbunătățirea sistemului de educație:

-     Utilizarea a minimum 6% din PIB pentru educaţie și transpartența în folosirea banilor

publici.

-     Asigurarea accesului universal și gratuit la educaţie preşcolară, primară şi secundară pentru toţi copiii

-     Îmbunătăţirea calităţii educaţiei printr-o mai bună formare iniţială şi continuă.

-     Curriculum  modern, actualizat ştiinţific şi bazat pe cercetări şi bune  practici privind

educaţia copiilor.

-     Incluziunea şcolară a copiilor cu dizabilităţi

-     Adoptarea şi implementarea Strategiei naţionale şi planului de acţiune privind educaţia

timpurie.

-     Introducerea  educaţiei  interculturale  şi  a  educaţiei  pentru  toleranţă  şi  eliminarea

discriminării și a unor sisteme de prevenire şi eliminare a violenţei în şcoli.

-     Participarea copiilor în procesul decizional al şcolilor (obiectiv propus de copii).

-     Asigurarea serviciilor de consiliere prin creşterea numărului de consilieri şcolari, astfel

încât unui consilier să-i revină 300 de elevi.

-     Consolidarea cooperării dintre sectorul public şi organizaţiile neguvernamentale

Toate cele 10 obiective ale Manifestului pentru Dreptul la Educație propuse de Organizaţia Salvaţi Copiii aduc în discuție problemele urgente cu care se confruntă copiii în ţara noastră în sistemul de învățământ românesc, luând în considerare obligaţiile ce-i revin României, conform legislației interne și a Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului.

Organizația Salvați Copiii îi invită pe toți cei care cred că educația trebuie să fie o prioritate pentru  România,  atât pentru  Parlamentul și  cât  și pentru  Guvernul României,  să  semneze Manifestul   pentru   Dreptul   la   Educație.  Documentul  însoțit  de  semnături   va  fi  trimis Ministerului Educației, dar și celor două comisii de educație ale Parlamentului României.

Orice strategie de asigurare a unei educaţii de calitate pentru copiii din România trebuie să ia în considerare colaborarea experţilor din domeniul educaţiei cu cei din domeniul social de la nivel local, cu  autorităţile locale, cu elevii și  cu părinţii, în vederea sprijinirii copiilor vulnerabili, inclusiv a copiilor de etnie romă.

1. Utilizarea a minimum 6% din PIB pentru educaţie și transparență în folosirea banilor publici. Alocarea de resurse financiare corespunzătoare nevoilor sistemului de învățământ trebuie să conducă  la  respectarea  art.  8  din  Legea  1/2011  a  educației  naționale  care  prevede  că că ”Pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv”. Acest obiectiv va cuprinde și următoarele elemente: îmbunătăţirea guvernanţei/administrării sistemului de învăţământ, în special a monitorizării la toate nivelurile, a descentralizării şi a eficacităţii şi eficienţei alocării de resurse şi colectării datelor dezagregate şi fiabile pentru măsurarea performanţei sale, cu accent pe reducerea disparităţilor dintre judeţe şi comunităţi;

2. Asigurarea accesului universal și gratuit la educaţie preşcolară, primară şi secundară pentru toţi copiii, mai ales în cazul copiilor ce provin din comunităţi sărace, rurale sau rome. Asigurarea accesului copiilor din comunități vulnerabile la educaţie preşcolară şi şcolară trebuie realizată prin: a.  creşterea  numărului de  grădiniţe  cu  program  normal  sau prelungit şi  de grădiniţe estivale, inclusiv în comune sau localităţi cu număr redus de copii de vârstă preşcolară; b. cuprinderea în  programe  ”A doua şansă” a  copiilor, tinerilor sau  adulţilor care nu au  fost niciodată la şcoală sau care au abandonat învăţământul obligatoriu; c. pregătirea cadrelor didactice pentru schimbarea atitudinii lor faţă de copiii romi.

Pentru ca tot mai mulți copii să beneficieze de dreptul la educație, Salvați Copiii organizează în fiecare an Festivalul Brazilor de Crăciun. Acest eveniment este special dedicat strângerii de fonduri destinate copiilor aflați în dificultatea de a merge la școală. În cele 14 ediții organizate până acum, Salvați Copiii a strâns peste 3 milioane de euro, bani care au ajuns la 23.260 de copii.

3.   Îmbunătăţirea  calităţii   educaţiei  printr-o  mai   bună  formare  iniţială  şi   continuă  a profesorilor.  Obiectivul presupune: formarea continuă a cadrelor didactice și a consilierilor școlari,schimb  de  bune  practici între profesori,  creșterea numărului de  profesori  de  sprijin pentru copiii cu cerințe educaționale speciale; pregătirea cadrelor didactice pentru lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale şi creşterea numărului acestora, examinarea obligatorie a cadrelor didactice cu un psiholog, atât scris, cât şi oral, aplicarea de chestionare de feedback lunare pentru elevi, cu privire la profesori și ore.

4.  Curriculum  modern,  actualizat  ştiinţific  şi  bazat  pe  cercetări  şi  bune  practici  privind educaţia copiilor. Obiective secundare: programă școlară actualizată și restructurată, bazată pe aplicare, nu pe memorare; schimbarea modului de predare prin creșterea proporției metodelor specifice educației non-formale utilizate în orele de curs; introducerea treptată, în materiile din trunchiul  comun,  a  unor  elemente  despre  istoria  și   cultura  altor  popoare;  asigurarea manualelor școlare gratuite (cu adevărat) până la clasa a XII-a inclusiv.

5. Incluziunea şcolară a copiilor cu dizabilităţi. Pentru o mai bună integrare şcolară a copiilor cu dizabilităţi,   propunem:   a.   elaborarea   unei   politici   naţionale   ample   şi   specifice   pentru respectarea drepturilor copilului cu dizabilităţi şi alocarea de resurse pentru implementarea lor; b. Asigurarea unor servicii de bază (precum educaţia, sănătatea) accesibile şi adaptate pentru copiii cu dizabilităţi şi acordarea de sprijin familiilor copiilor cu dizabilităţi, în mod special, sporirea eforturilor de includere a copiilor cu dizabilităţi în sistemul de învăţământ de masă; măsuri pentru un transport adaptat: rampe automate, covoare tactile, anunțuri sonore în mijloacele de transport în comun, semafor adaptat, peroane adaptate ; dotarea școlilor cu echipament modern pentru desfășurarea orelor de curs si pentru accesul și participarea elevilor cu dizabilități: laboratoare moderne, materiale didactice de calitate, echipament special pentru persoanele cu dizabilități; c. Curriculum și evaluări cu adevărat adaptate copiilor cu dizabilități.

6. Adoptarea şi implementarea Strategiei naţionale şi planului de acţiune privind educaţia timpurie.  Formarea  cadrelor  didactice,  extinderea  şi  dezvoltarea  modelelor  de  educaţie timpurie individualizată, consolidare şi respectarea standardelor pentru evaluarea copiilor şi a performanţelor cadrelor didactice din instituţiile preşcolare, mobilizarea comunităţilor locale la găsirea de soluţii pentru problemele specifice localităţilor din mediul rural şi urbanul mic.

7. Introducerea educaţiei interculturale şi a educaţiei pentru toleranţă şi eliminarea discriminării  la  toate  nivelurile  sistemului  de  învăţământ,  precum  şi  a  unor  sisteme  de prevenire şi eliminare a violenţei în şcoli. Elaborarea de materiale și organizarea de sesiuni de pregătire la nivel național ca modele de schimbare a practicilor psiho-educaționale în mediul școlar, înlocuirea comportamentelor agresive cu comportamente de relaționare adecvate, deprinderea unor tehnici de gestionare a conflictelor și de utilizare a educației pozitive în școli.

8. Participarea copiilor în procesul decizional al şcolilor. Implicarea activă a elevilor în deciziile privind  bugetul  şcolii  (stabilirea  priorităților,  recomandări,  proiecte).  Comunicarea  directă dintre CȘE (consiliul școlar al elevilor) și ceilalți elevi din școală, prin modificarea structurii acestuia, organizarea de discuții/dezbateri deschise în cadrul CȘE, transparența și raportarea activității de către consiliul elevilor. Măsuri pentru o mai bună informare a părinților și elevilor asupra drepturilor avute (platforma online, help-line, întâlniri de lucru, mass media, forumuri online, webinar, cu informații și date pe înțelesul copiilor).

9. Asigurarea serviciilor de consiliere prin creşterea numărului de consilieri şcolari, astfel încât unui consilier să-i revină 300 de elevi. În prezent, există un consilier școlar la 800 de copii, ceea ce face imposibilă evaluarea, consilierea și monitorizarea elevilor care apelează la serviciile consilierului școlar.

10. Consolidarea cooperării dintre sectorul public şi organizaţiile neguvernamentale. Îndeplinind încă din 1990 un rol activ în reformarea şi dezvoltarea sistemului de protecţie a drepturilor copilului, implicarea activă şi sistematică a organizațiilor neguvernamentale devine necesară, în special prin participarea lor în faza de planificare a politicilor şi proiectelor de cooperare,  dar  şi  în  cea  de  monitorizare  a  aplicării  observaţiilor  Comitetului  ONU  pentru

Drepturile Copilului cu privire la dreptul la educaţie al copilului;

SITUATIA ACTUALA

Pentru  relevanța  strategică  și  programatică  a  educației,  Salvați  Copiii  consideră  că  datele privind sărăcia reflectă într-o măsură importantă accesul copiilor români la educație de calitate.

• Conform ultimelor statistici europene, în anul 2013, 48,5% dintre copiii din România trăiau în risc de sărăcie sau excluziune socială, media în statele membre ale UE fiind de

27,7% (Sursa: Eurostat). În acelaşi an (2013), 32,1% din copiii din România se aflau sub pragul sărăciei relative (stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile la nivel naţional. (Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo-online). Cele mai vulnerabile gospodării sunt cele formate din doi adulţi şi trei sau mai mulţi copii,

55,3% dintre acestea aflându-se în sărăcie relativă în anul 2014 (Sursa: date provizorii,

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Setul Naţional de

Indicatori de Incluziune Socială, 2014).

• Sărăcia afectează dreptul copiilor la educaţie. Astfel, printre cele mai mici rate de cuprindere şcolară se înregistrează în regiunile cele mai afectate de sărăcie (în special regiunea de N-E) şi în mediul rural (care este mult mai afectat de sărăcie decât cel urban; la nivel naţional, în rândul populaţiei generale, rata sărăciei relative în mediul urban este de 9,%, pe când în cel rural este de 29%). De exemplu, 16,4% dintre copiii cu vârste între 07-10 ani din rural nu sunt cuprinşi în învăţământul primar, comparativ cu

9% în cazul copiilor din urban, din aceeaşi categorie de vârstă. Diferenţele rural-urban se

adâncesc în cazul copiilor între 11 şi 14 ani: 25% dintre copiii de această vârstă din rural nefiind înscrişi în învăţământ, comparativ cu 6% în cazul celor din urban. (Sursa: Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Setul Naţional de Indicatori de Incluziune Socială, 2014).

• Aproape 366.000 de copii cu vârsta între 3 - 17 ani nu urmau nicio formă de învățământ (preșcolar, primar, gimnazial, liceal sau profesional), în anul 2013 (sursa: Institutul Naţional de Statistică, date prelucrate), iar aproximativ 24.400 copii au abandonat învățământul primar și gimnazial, în anul școlar 2012-2013 (sursa: Institutul de Științele Educației,  Analiza sistemului de învățământ preuniversitar din România din perspectiva unor indicatori statistici, 2015).

• 80% dintre copiii romi nu merg nici la grădiniţă, nici la creşă, iar 19% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 7 şi 11 ani nu sunt şcolarizaţi. Lipsa pregătirii preşcolare reprezintă cel mai  mare factor de risc pentru absenteismul şi abandonul şcolar al copiii romi. (Sursa: Barometrul Incluziunii Romilor, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, 2007)

• În pofida problemelor acute din domeniul educației, în 2012 și 2013, România s-a situat pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul cheltuielilor pentru educație din produsul intern brut (PIB). Țara noastră a cheltuit pentru educație

3% din PIB în 2012 și 2,8% în 2013, în timp ce   media la nivelul statelor membre ale

Uniunii Europene a fost de 5%. Cele mai mari procente, între 6,5-7,1%, au fost cheltuite de   Danemarca,   Portugalia,   Suedia,   Cipru   și   Slovenia.   (Sursa:   Eurostat,   baza gov_10a_exp)

• 23% dintre copiii cu dizabilităţi nu merg la şcoală; doar o treime dintre ei urmează învăţământul de masă. În plus, copiii cu dizabilităţi şi familiile lor se confruntă în continuare cu stigmatizarea şi discriminarea. (Sursă: Studiu realizat de către Asociaţia de Sprijin  a  Copiilor  Handicapaţi  Fizic  –  România  (ASCHF-R) privind  familiile  care  au  în îngrijire copii şi tineri cu handicap fizic în 9 judeţe, 2010)

• Participarea copiilor la învățământul public implică, de cele mai multe ori, costuri considerabile care trebuie acoperite de familie, cu toate că legea prevede că învățământul obligatoriu este gratuit. Costurile generate de aspecte precum achiziția de rechizite, manuale sau uniforme, ori achitarea fondului clasei și al școlii (inclusiv mascate sub formă de donații din partea asociațiilor de părinți) se pot dovedi, pentru familiile din mediile defavorizate, o povară prea mare, care poate conduce la absenteism sau chiar abandon școlar ori neînscrierea copilului la școală. Potrivit unei cercetări efectuate de Salvați Copiii, pentru acoperirea cheltuielilor ce ţin de educaţia unui copil, exceptând plata personalului din învăţământ, părinţii sunt nevoiţi să aloce încă o dată şi jumătate suma   alocată   de   statul   român   acelui   copil.   (Sursa:   Organizația   Salvați   Copiii, Învățământul gratuit costă – Cercetare cu privire la ”costurile ascunse” din educație, București, 2010)."

Stii ceva? Si tu poti sa faci ceva? Sa fii alaturi de cei de la "Salvati Copiii Romania"  in acest demers, sa semnezi manifestul aici: http://www.petitieonline.com/manifest_pentru_dreptul_la_educatie