O veste buna :) Asa ca de sfarsitul lumii...

Am zis sa scriu repede inainte sa vina sfarsitul lumii. :)) Glumesc, pentru ca nu cred ca acest lucru se va intampla maine, va fi doar un sfarsit de saptamana si in plus va fi si ziua fratelui meu. A trecut mult timp de cand nu am mai parcat cateva ganduri pe blog, a trecut si ziua mea de nastere. A fost o zi care mi-a adus o surpriza incredibil de minunata. Ca sa o dezvalui, nu voi spune direct. E simplu: ce veste ii da Meredith lui Derek in episodul anterior din Grey's Anatomy? Raspunsul iti dezvaluie vestea care m-a facut extrem de fericita. Ma bucur pentru ca mi s-a intamplat! Pe final de postare, una asa scurta, dar de efect, iti ofer spre ascultare o piesa care-mi place mult si sa ai un sfarsit al lumii ca un sfarsit de saptamana, adica relaxant :)

La multi ani Andrei, Andreea!

Chef de scris...

A trecut ceva vreme de la inceputul de nota...10..adevarul e ca nu prea am avut chef de scris in ultima perioada. Mai multa muzica, mai putine cuvinte, cam asa am "gandit"in ultima vreme. Mai e putin pana in luna ce defineste finalul anului si mai e putin pana la ziua mea. Deja sosesc intrebarile: "Ce ti-ai dori de ziua ta?". Niciodata nu am stiut ce sa raspund la aceasta intrebare...pentru ca mereu mi-a placut sa fiu surprinsa. Intr-adevar, e bine sa spui ce-ti doresti, dar cand totusi nu stiu...ce as putea sa raspund?! Variante de raspuns ar fi o multime, mai ales ca tot timpul este ceva ce-ti lipseste sau este ceva ce ti-ai dori. Sa-ti spun ceva noutati? :D M-am dat mai nou si eu pe..mersul la sala. Deja de o luna. Miscare aproape in fiecare seara. Te simti epuizata, dar in acelasi timp si energica dupa ce faci o ora de miscare. Cum fiecare postare a mea este mai nou insotita de cate o provocare muzicala, la fel se intampla si de aceasta data, insa nu e o piesa oarecare, e o piesa care te prinde din prima, si pe care vrei sa te trezesti in fiecare dimineata. Si cum maine e deja vineri, iti doresc un weekend relaxand, linistit si distractiv, cate un pic din fiecare, un cocktail de energie :)

Un inceput de nota 10 :)

Azi e din nou luni...e din nou inceputul unei noi sesiuni din viata noastra...o sesiune ce nu se va termina cu siguranta vineri...inceputul e bun, iar finalul va fi extraodinar...totul e din nou dulce..si ca sa fie si mai dulce, iti ofer o piesa de nota zece :) Chiar daca te-ai trezit poate si azi devreme, chiar daca vremea s-a trezit binedispusa, dar s-a intristat pe parcursul zilei, inceputul e promitator..care inceput? Cel despre care vorbeam ceva mai sus...enjoy si have a nice day! :)

Te iubesc..cat 2 :)

Am dat intamplator peste o piesa, care m-a facut sa zambesc, sa cant...refrenul mi-a placut din prima..si daca tot e in playlistul meu, de ce sa nu fie si pe blog?

Enjoy si un weekend minunat :)

Responsabil....

Astazi am avut parte de o experienta asa de placuta si comica in acelasi timp..am dat o fuga pana la mallul din Gheorgheni..si am intrat intr-unul din magazin, ca sa ma uit de un cadou pentru cineva drag. Ca de obicei, castile din urechi nu lipseau, dar cand am ajuns in zona pe care o cautam dintr-o data...un copilash, un baietel era langa mine..si a inceput sa-mi puna intrebari.."ce scrie pe usa aceea?", "dar de ce sunt camere?" "ce asculti in casti?"..fiind asa de simpatic, i-am raspuns la intrebari,in asa fel incat sa inteleaga..era un baietel mic, simpatic, care era foarte curios..ba chiar l-am intrebat cum il cheama si ce cauta el in magazin..era cu parintii...mi-am dat seama de acest lucru cand am iesit din magazinul cu pricina..parintii, preocupati de cumparaturile proprii..au inceput sa-l strige, sa-l caute..i-am indrumat spre locul unde l-am intalnit pe puiul de om..um baietel frumos imbracat, care sigur se plictisea, in magazinul in care parintii se simteau..liberi...ca sa nu fiu mai dura..asa experienta interesanta, tocmai pentru ca nu l-am vazut pe baietel din prima, doar m-am trezit cu el langa mine, adresandu-mi intrebari..curios, ca si orice copil, normal..lipsit de rabdare la cumparaturi..incercand sa-si gaseasca ceva activitate, pana parintii isi aleg produsele..a fost o fatza placuta vazuta azi..sigur cea mai placuta..era un baietel asa de frumos, inca nici nu stiu cum a ajuns langa mine..spre iesirea din magazin, parintii il strigau...oare unde o fi copilul? si-au adus aminte ca aveau "bagaj"dupa ei..normal ca i-am indrumat..cred ca puteam sa ies cu baietelul de mana din magazin..oare parintii din ziua de azi stiu ce inseamna sa fii responsabil? Cei mai multi..nu prea..

Labirint

Oboseala psihica te epuizeaza, atat de mult incat uneori iti doresti sa nu mai lupti pentru telurile tale, uneori te opresti din fuga, din lupta..te simti prins intr-un labirint din care parca nu mai poti iesi. Simti ca alergi in cerc si ca usa spre o noua lume e ascunsa. Esti singur si simti ca te lupti cu morile de vant si atunci cazi in genunchi si incepi sa te intrebi cat trebuie sa mai alergi..cat si pana unde..te intrebi care e scopul..privesti in sus si vezi ca cerul incepe sa se acopere de nori negri, ce sunt gata sa lase ca ploaia sa te trezeasca...sa te acopere de raceala...si tocmai cand te simti invins, observi o raza de soare ce strapunge cerul negru..o raza care-ti arata de fapt  calea spre portita de iesire..la lumina...alergi, iti aduni toata energia si iesi din cercul aparent inchis...descoperi o cu totul alta lume..una in care exista locuri sa te ascunzi, locuri unde poti sa te bucuri de tine, exact asa cum esti..fara sa te gandesti ce ar trebui sa cosmetizezi...alergi, ploaia se opreste brusc, soarele isi recupereaza teritoriul, cerul se lumineaza, iar norii dispar, de parca cineva i-a suflat departe sau i-a sters cu radiera..e cerul vietii tale..de multe ori intunecat, atat de intunecat incat nici daca ai avea la tine o lanterna nu ai putea sa vezi cararea pe care ai putea sa mergi..alteori nici nu trebuie sa vezi, trebuie doar sa te lasi ghidat de simturi..e suficient...se zice ca fiecare isi defineste singur destinul...uneori insa ai nevoie si de noroc...sa ai norocul de a te simti liber, linistit, de a fi inconjurat de oameni care te iubesc si te apreciaza pentru ceea ce esti tu, chiar si atunci cand esti vesel sau trist. Pentru aceste lucruri trebuie sa fii recunoscator. Ai spune ca sunt moduri prea simple..lucrurile simple te fac fericit si-ti ofera fericirea adevarata..cea care nu dispare niciodata. E ca in povestea de viata, postata pe acest blog. Poti sa ai totul material, dar nu e suficient. Daca te multumesti cu ce ai, nu inseamna ca te multumesti cu putin...iubirea nu o poti cumpara...iubirea sincera nu dispare niciodata si e singura care te ajuta sa-ti desfaci aripile, chiar si atunci cand iti sunt frante si sa zbori spre locuri necunoscute, fara sa-ti fie teama.

Viata si visele ei...

Cum ar fi ca intr-o zi viata ta sa capate alt sens? In ce directie ti-ai dori sa mearga? Ti s-a intamplat sa te gandesti ca sunt lucruri pe care ti le doresti si totusi nu se intampla? Sa urmarim povestea unui om simplu: intr-o zi de dimineata, trezindu-se pentru a merge la locul de munca, si-a dat seama ca totul e confuz pentru el. Simtea ca traieste viata altcuiva. Se uita in oglinda si se intreba cine este, ce-si doreste si care este scopul vietii sale. In drum spre locul de munca ( avand la dispozitie cam 15 minute) a inceput sa se intrebe cine este, de ce se trezeste asa de dimineata, daca este fericit, implinit si care este scopul sau in viata. Erau intrebari pe care si le punea zi de zi, dar nu cauta raspunsuri: urma doar calea fireasca. In acea dimineata si-a dorit sa primeasca si raspunsuri. Raspunsurile erau la el. Incepea sa se intrebe cum isi dorea sa fie viata lui: una simpla, dar linistita. O viata care sa-i ofere motive sa zambeasca zi de zi. In timp ce inainta isi dadea seama ca intrebarile pe care si le punea erau fara..raspuns. Nici el nu putea sa ofere raspunsuri! Intrebarile simple, aveau de multe ori raspunsuri complicate. Se intreba si el, de ce totul era asa de complicat. Asa ca in acea zi a decis sa opreasca timpul si sa se gandeasca ce-si doreste cu adevarat: ce-si doreste pentru el. A plecat spre aeroport, si-a luat un bilet spre o destinatie, pe care nu o vazuse pana atunci. S-a imbarcat, si-a inchis telefonul si a inceput sa se gandeasca la el, la viata sa. S-a intrebat care sunt persoanele pe care le iubeste cel mai mult, in gand avea o lista...simtea ca nu le-a aratat suficient cat de mult le adora si totusi nu renunta sa viseze si sa zambeasca...se intreba de ce s-a urcat in avion...a si gasit imediat un raspuns..vroia sa fie liber...sa faca exact ceea ce simtea, sa simta ca pluteste doar pentru ca este el cu..el...In 2 ore a ajuns la destinatie. Era o vreme extrem de frumoasa,un soare care-ti zambea din..toate razele sale. Simtea o liniste interioara incredibila.De foarte multa vreme nu s-a mai simtit asa de bine, simtea ca lumea e a lui. A plecat de la aeroport spre un hotel. Si-a lasat bagajele si a plecat pe plaja: nisipul ii aluneca usor printre degete, vantul sufla doar ca sa alunge caldura soarelui, linistea il inconjura. In acel moment a intalnit pe plaja pe cineva care visa la fel ca el. Privea cerul si simtea ca il poate atinge.Lucrurile simple il faceau fericit, asa ca a decis sa aleaga sa priveasca viata intr-un mod mai simplu si bineinteles a decis din acel moment...sa fie fericit!

Yupppii!

Incredibil e postarea cu nr 90 pe blog si incredibil e din nou vineri. Vineri e ziua cu vesti bune. Stii cum se zice? Pentru lucrurile bune trebuie sa ai rabdare. Cu rabdare totul merge ok. E greu, fiindca de multe ori, rabdarea este limitata si se masoara in ore, minute, zile..Apropo de weekend..maine e ziua fetelor. Nu am cum sa nu profit de ziua de sambata alaturi de mama..mai ales ca e acasa. O sa profit de orice moment cu ea. Weekend-ul are intotdeauna momentele sale placute, relaxante si pline de ..amuzament. Saptamana trecuta, sambata am facut o iesire la..pescuit. Am prins un biet pestisor, cu siguranta, dornic de orice proaspat..si atat a fost. A fost oricum o zi a familiei, cu povestiri, cu relaxare. Cand iti petreci ziua alaturi de cei dragi, nici nu mai conteaza, daca cineva atenteaza la momeala ta, sau nu conteaza cat e de mica prada. In plus a fost asa de cald, incat puteai sa-ti mai accentuezi bronzul. Nu am fost pregatita pentru o asemenea vremea.Cu un nou weekend..vine pentru tine si o noua piesa..numai buna pentru ascultat tot..pe ...repeat :) Weekend frumos si cat mai relaxant!

O piesa de nota..maxima

Piesa care ma face sa sar din pat si sa dansez indiferent de ora..pur si simplu zambesc si ma energizez...de energie nu duc lipsa, insa o sa am nevoie de ea in doze moderate de luni incolo...in plus ma energizez si maine, cu o zi de pescuit in familie..pana atunci savureaza weekend-ul si piesa. :)

The big day!

Today is the big...day! Azi e ziua in care se va satura mama de cat o voi strange in brate! Astazi o revad, dupa cateva luni in care i-am auzit doar vocea. Mama mea este cea mai vesela persoana pe care o cunosc. Mereu zambeste cand vorbeste cu mine la telefon. Nu am intalnit o persoana mai vesela si pozitiva ca si ea. Si nu pentru ca e mama mea, ci pentru ca asa e ea. Cred ca acest lucru l-am mostenit de la ea..acesta pe langa multe alte lucruri minunate. De fiecare data cand vorbeam cu ea la telefon, mereu imi spunea: "te-am sunat ca sa ma incarc cu energie pozitiva, ca sa continui sa zambesc!". Asa e mereu: ne incarcam una pe alta cu multa energie. E o relatie frumoasa: una de suflet. Ne simtim mereu una pe cealalta cand ceva nu e regula. Nici nu trebuie sa spunem nimic! E o conexiune incredibila. Acelasi lucru se intampla si cu tatal meu. El insa mascheaza multe trairi. Nu se exteriorizeaza, decat rar. O astfel de exteriorizare a avut loc sambata! Uitase ca merg acasa, ca vom fi doar noi. Cand a ajuns de la serviciu si m-a vazut, ochii i s-au umplut de lacrimi.E o persoana sensibila, dar care foloseste un scut, cand vine vorba sa arate acest lucru. Nu e o lauda, dar indiferent de starea lui, mi-o impartaseste.Revenind la ziua de azi, pfuai cat de grea e asteptarea. Parca timpul, trece atat de incet, incat as zice ca sta pe loc. Oare nu pot sa-l iau la fuga, ca sa inverte si orele? Cred ca nu. Acum simt cum sufletul meu incepe sa se reintregeasca. E greu de explicat in cuvinte. Weekend-ul acesta nu, dar weekend-ul viitor ne asteapta o mega partida de pescuit! Relaxarea familiei! Multi nu inteleg pescuitul. Pentru multi sa pescuiesti, inseamna doar sa stai ore in sir si sa te uiti la un bat de pescuit. Pentru noi pescuitul inseamna mult mai mult de atat: inseamna comunicare, inseamna limpezirea gandurilor, distractie, inseamna sa gatim impreuna, inseamna sa fim impreuna si bineinteles inseamna etalarea capturilor, atunci cand ele exista. Ce-ti poti dori mai mult, decat sa fii alaturi de cei dragi, impartasind ganduri si acelasi hobby?

O poveste..

Toate povestile incep precum..povestea piesei. Plus ca trupa este una dintre favoritele mele. Merita ascultata pe repeat :)

Cifra 8

E din nou mijlocul weekend-ului, insa ziua de azi a adus mai mult vreme de toamna, nu e de mirare de ce am dormit asa de bine azi :) Astazi a fost o zi administrativo-casnica, daca pot sa o numesc asa, acasa la ai mei. Trebuie pentu ca saptamana viitoare..vine mama acasa :) Deja zambesc incontinuu...in plus a fost o zi ca pe vremuri astazi..cand sambata de obicei faceam tot prin casa. Casa parintilor, in care am crescut e mereu primitoare. Ma simt in largul meu. Chiar am observat ceva: sunt case in care cum pasesti  te simti asa de bine, incat ai impresia ca te imbratiseaza. Sunt 3 case la numar in care ma simt extrem de bine: casa mea, casa parintilor mei si casa parintilor sotului meu. Ma simt asa de bine de fiecare data! Suna frumos casa mea. Casa ta, e casa in care te simti in siguranta, e locul unde fiecare coltisor simti ca face parte din tine, e locul in care te poti inchide si simti ca tot ce e neplacut dispare. Imi aduc si acum aminte cand am intrat prima data in casa mea, a noastra ( a mea si a sotului meu). M-am uitat pe geam si am vazut o priveliste asa de frumoasa, totul era verde, incat aveam impresia ca sunt in paradis. Ce ciudat: am crescut la etajul 8, in camin am stat doar la etajul 8, iar casa mea se afla tot la etajul 8. Totul a fost si este la intaltime. Ar trebui probabil sa mizez totul pe cifra 8: e cea care m-a mentinut la inaltime.Sa privesti totul de sus, evident nu ma refer sa fii arogant, ci pur si simplu sa vizualizezi tot din jur. Apropo de casele care simti ca te imbratiseaza. La fel mi s-a intamplat si cu masina: cand m-am urcat prima data in fosta noastra masinuta galbena, am simtit cu scaunul ma imbratiseaza. La fel s-a intamplat si cu noua masina: a fost pur si simplu o conexiune, pe care nu pot sa o descriu. Doar atata am simtit: She's The One. La fel se intampla si cu persoana alaturi de care vrei sa faci echipa toata viata: e o conexiune frumoasa, interesanta si pe care o vei avea o viata intreaga. E ceva in sufletel care-ti spune ca :He's The One! Si cam gata cu scrisul sa ascultam si o piesa. Pupi Pupi :*

Lucruri normale

Lucrurile normale ti se de foarte multe ori...firesti. Ei bine, cand vezi oameni care nu beneficiaza de lucrurile normale, iti dai seama ca esti norocos ca esti un om normal. Ti se pare normal sa vezi scarile, sa auzi piesele ce ruleaza la radio, ti se pare normal sa pasesti, sa mananci si lista lucrurilor normale ar putea continua. Cand insa vezi oameni care nu beneficiaza de lucrurile normale, iti dai seama ca esti norocos. Pana atunci nu constietizezi aceste aspecte, importante sau aparent neimportante. Intr-una din zile am vazut un baiat care nu vedea. Eram cu o prietena si atunci ne gandeam amandoua cat de important e sa vezi lumina unei zile insorite de vara. Si totusi baiatul respectiv era singur, nu se dadea batut, nu se lasa prada handicapului sau. Lucrurile normale ni se pare atat de..normale, incat uitam de cele mai multe ori ca nu toti oamenii beneficiaza de ele. Si tocmai pentru acest lucru ar trebui sa ne consideram norocosi. Sunt oameni care nu au parinti, sunt oameni singuri, care nu au familie, care lupta, care nu se lasa prada acestor incoveniente. Sunt oameni care nu au casa, sunt oameni care nu au poate nimic din ce am eu sau tu, sunt insa oameni care nu se dau batuti. Nu inseamna ca trebuie sa ne multumim cu putin, dar putem sa ne bucuram din cand in cand de ce avem. Cred ca de foarte putine ori vedem ce avem. Vedem de cele mai multe ori, ce nu avem, uitand ca totusi exista un echilibru in viata. Nu le poti avea pe toate. Chiar nu le poti avea. Aparent poti sa zici ca le ai pe toate, dar iti dai seama ca undeva exista un gol, e acel ceva, ce confera echilibru vietii. De cele mai multe ori vedem doar acel gol, omitem sa vedem plusurile din viata noastra. Poate pentru ca nu suntem pe deplin impliniti? Sau poate pentru ca ne dorim ca totul sa fie perfect? Sau probabil pentru ca viata are anumite standarde, pe care le vedem in jur si pe care ni le dorim? Normalitatea vietii e ceva relativ, si evident ca difera de la persoana la persoana..insa din cand in cand..chiar ar trebui sa ne bucuram de ..lucrurile normale.

Retrairea emotiei...

Sfarsitul de saptamana a trecut extrem de repede. Important e ca evenimentele placute si-au facut loc, ba chiar au fost in top. De fiecare data cand asist la vreo nunta, am emotii. Tot timpul ochii mi se umplu de lacrimi. Cam asa s-a intamplat si sambata. E frumos sa vezi emotia din ochii celor prezenti, din ochii celor care decid sa-si uneasca destinele pentru tot restul vietii. E cu siguranta unul dintre cele mai frumoase momente din viata. Unii spun ca sosirea primului copil, e mai frumos decat momentul nuntii. Nu pot sa le dau dreptate, pentru ca nu stiu. Cand va fi momentul, voi putea sa echilibrez balanta. Momentul nuntii e atat de frumos, incat ai vrea sa-l mai retraiesti. Sufleteste il retraiesti zilnic. Eu, dupa nunta, de putine momente mi-am adus aminte. A trecut asa de repede, si am fost asa de emotionata, incat parca totul s-a desfasurat cu o viteza ametitoare. Recunosc ca de fiecare data cand asist la o nunta, retraiesc momentele in care am fost in centrul atentiei. Sincera sa fiu, de abia astept sa traiesc si momentul sosirii primului membru al familiei. Nu e in playlist inca, dar la momentul potrivit va fi. Toate la timpul lor. Nu e nici o graba.

Inca putin...

Vara are deja zilele numarate. Diferentele dintre zi si noapte se simt extrem de bine deja. In plus primele zile ale lui septembrie m-a facut sa fiu: cumnatica. Anul viitor vom avea un eveniment frumos in familie.Si uite cum timpul trece...asa ca peste o saptamana o voi lua pe mama de la aeroport. Ce poate fi mai frumos de atat? Familia va fi completa. Deja am si facut meniul culinar cu tata. Asa cum facem de altfel in fiecare an. In fiecare an, eu cu tata pregatim masa, gatim impreuna, si ne ocupam de tot. Deja e o traditie, as zice. E o traditie frumoasa, mai ales ca stim ca o vom avea acasa pe mama. Desi am deja o varsta, la care as putea sa fiu mama, tot mamoasa am ramas. Orice ce varsta as avea, nu-mi va fi niciodata rusine sa-mi exprim sentimentele pentru cei dragi. Inca ma bucur ca un copil si asa voi face mereu, indiferent ca voi avea 40 sau 50 de ani. Pentru mine mama este o persoana extrem de speciala. Este parte din mine, si de fiecare data cand pleaca la munca peste hotare, o parte din mine se rupe, si lasa un gol. E ceva ce nu pot controla. Nu am cum. Cand vine vorba de sentimente, nu le pot ignora si nici ascunde. Si nici nu vreau sa le ascund. Si am mai invatat ceva: de fiecare data cand simt nevoia sa spun ce simt, asa voi face. Inainte sa-mi dea lacrimile, de dor, de bucurie..te las cu o piesa pe care o ador. :)

Deja septembrie?

Luna septembrie m-a determinat sa ma gandesc la cat de rapid a trecut timpul si a lasat deoparte luna a 8-a a acestui an. De altfel nu-mi vine sa cred ca luna aceasta deja sarbatoresc 1 an si 4 luni de casnicie. Daca mai pun la socoteala si cei 9 ani sau 10, ca nici nu mai stiu, de cand sunt impreuna cu sotul meu, imi dau seama ca totusi am o varsta. Anul viitor deja schimb prefixul. Uhu..dar s-a miscat timpul, nu gluma. Mai in gluma, mai in serios, cam rapid s-au scurs anii. Cand aveam deja impliniti 20 de ani si era trecuta ziua mea de nastere, ziceam ca am deja 21 de ani, cand ma intreba cineva ce varsta am. Acum nu mai zic, decat varsta implinita. :) De altfel nici eu nu-mi dau varsta pe care o am, ceea ce e bine ca nu se vede. Poate si pentru ca sunt de multe ori ca un copil, sau mai bine zis :"un om mare cu suflet de copil". In plus in luna septembrie se termina si sejurul mamei mele. In fiecare an cand vine acasa vorbesc cu ea la telefon, de se rosesc firele. Si acum vorbesc cu ea zilnic, dar cand stiu ca vine acasa, si am multe minute la dispozitie, abuzez. Nici nu se poate altfel. Weekendul se pregateste sa intre in scena, si va fi un weekend cum zice fratele meu :"ca bogatii". Oho ce weekend relaxant si minunat va fi, fara indoiala. Pana ma pregatesc eu sa pun pe "stop"weekend-ul, ca sa nu treaca repede, ca de obicei, te las pe tine sa asculti si o piesa a trupei, care maine va concerta la Turda.

Relatii

Relatiile sunt de mai multe feluri: tumultoase, linistite, imprevizibile. Indiferent de categorie, nu exista garantie. Cine sa-ti ofere garantie? Garantia unei relatii este data de modul in care fiecare actioneaza, este data de modul in care se gestioneaza parteneriatul. Pana la urma asta e o relatie: un parteneriat intre doi oameni, care-si doresc sa priveasca spre acelasi punct, care-si accepta lucrurile bune si rele si care reusesc sa se completeze. O relatie e o echipa intre doi oameni, care au parti comune, diferite, dar care-si doresc sa priveasca rasaritul fiecare dimineti impreuna, indiferent unde se afla, indiferent cu ce sunt imbracati, indiferent ce servesc la micul dejun, indiferent daca s-au spalat pe dinti sau nu, inainte sa-si dea buna dimineata. Ca orice parteneriat, relatiile in general prezinta un grad de risc, asta depinde de persoanele implicate. Depinde de ce isi doresc cei implicati, cum reusesc sa atenueze conflictele, chiar si verbale, normal. O relatie e ca o mancare: are nevoie de putina sare, de lacrimi ( de la ceapa, cand o cureti), de putina savoare, de picanterii, de arome si bineinteles de lucruri nepravazute ( aici ma refer la suprize placute). Toate combinate intr-un procent admis de iubire,incredere, atentie si respect. Relatiile, nu urmeaza toate aceeasi reteta. Tocmai pentru ca noi, cei implicati suntem diferiti. Nu poti compora o relatia cu alta. Nu ai cum, chiar daca este vorba despre tine. Cealalta persoana nu seamana cu persoana dinainte sau cu cea care urmeaza. Nu incerca sa faci comparatii, ca intre doua telefoane, pentru ca nu vei gasi prea multe puncte comune. O persoana trebuie sa-ti placa de cand se trezeste si pana doarme. Cand la o persoana iti plac, cele mai simple lucruri, gen: modul in care merge, respira, modul in care rosteste anumite cuvinte..atunci inseamna ca ai toate sansele sa inchei un parteneriat de durata.

O piesa speciala

Ieri am descoperit o piesa care mi-a placut din prima si am zis sa o impartasesc cu tine, cel care parchezi pe acest blog. Cred ca o vei asculta si tu pe repeat ca si mine.Plus ca videoclipul e siropos pe alocuri.

 Weekend reusit

Dimineata pe piesa ta preferata

Ce dulce e trezirea cand telefonul ruleaza dimineata piesa ta preferata insotita de un mesaj pe masura. Ai zice ca-ti vine sa pui pe repeat trezirea. Normal ca de multe ori conteaza si de ce te trezesti, mai bine zis, pentru ce, care e motivul.Te trezesti sa mai bifezi inca o zi sau te trezesti si esti gata pentru surprize placute, indiferent de unde vin ele, atata timp cat iti pun sangele in miscare.Dimineata da tonul intregii zile, de cele mai multe ori. Pentru mine diminetile de vara sunt cele mai placute, cele ce sunt acoperite de mult alb imi dau..frisoane.Asta e, nu iubesc frigul deloc, desi m-am nascut in mijlocul iernii. Poate sa fie si acest aspect un motiv pentru care as prefera sa hibernez toata iarna in barlog, precum un ursuletz.Eh...daca as putea conserva toata caldura verii si sa o eliberez la iarna, ar fi excelent.Au inceput iar sa se stranga gradele in camera. Numai sa nu depaseasca valoarea de 30 de grade Celsius, pana la 28 e chiar indicat.Daca sare de 28,5 grade Celsius, atunci chiar o sa fredonez si eu piesa lui Connect-R cu vara nu dorm. Vara categoric se asorteaza bronzul cu hainele deschise la culoare, iar vara iesirile in aer, trebuie sa tind la plus infinit. Ar fi pacat sa nu profitam de caldura si de Soare, Soare dupa care suspin toata iarna.Acum te las,am treaba, sa ai o zi perfecta si o piesa pe masura.

Permis la relaxare

Weekend-ul e in desfasurare si e gata sa te determine sa uiti de job, de tot..vrea doar sa te trimita intr-o lume in care ai permis la distractie si la relaxare. In plus daca arunci o privire prin termometru, vei vedea ca-ti poti accentua bronzul chiar astazi. Maine e deja duminica, iar sfarsitul de saptamana intra pe panta descendenta a timpului dedicat doar relaxarii. Am pentru tine si o piesa de weekend, pentru un weekend linistit.Enjoy :)

Povestea de astazi

A inceput numaratoarea inversa pana la weekend si pana la sosirea mamei mele acasa. Cred ca si vara are zilele numarate. Povestea de astazi este despre mine: o fata ce a venit pe lume fix de Sf Nicolae, intr-o zi de iarna geroasa. Fiind primul copil venit in familie, bunicii mei isi doreau...un baiat. Asa ca atunci cand am venit pe lume expresia bunicilor a fost :"lasa ca e buna si o fata!". Pentru parintii mei am fost o mare bucurie. La scurt timp, mai precis peste un an si 14 zile am avut si un fratior. Chiar daca nu mai eram mezina familiei, parintii mei nu s-au ocupat mai putin de mine. Din contra: eu si fratele meu am fost mereu tratati cu aceeasi iubire. Indiferent ce cumparau ai mei: totul era pentru doi, ca era vb de papusi, masinutze sau alte jocuri. Si asa ca eu si fratele meu tot timpul meu am gandit in doi: cand eram la gradinitza si era ziua unui copil, mereu ceream 2 bomboane. Niciodata una! Mereu gandeam in echipa, mereu pentru doi..chiar si daca primeam, sa zicem o ciocolata, mereu o faceam pe din doua.Asta era regula de baza. Cand am ajuns la scoala, fratele meu mereu era langa mine, facea si ele temele cu mine. Era tot timpul asa de curios si tot timpul il includeam in ceea ce faceam: niciodata nu l-am dat deoparte, chiar daca el era mai mic. Fiind sora mai mare, mie imi revenea sarcina sa dau dovada de curaj. Chiar si atunci cand faceam tratamente injectabile, si eram mici, eu eram prima. Desi erau dureroase injectiile, niciodata nu am lasat sa curga o lacrima. Mereu ii aratam fratelui meu ca nu doare, asa ca eram prima pe campul de bataie. Pentru fratele meu eu eram: IAIA. Nu putea sa-mi pronunte numele. "R-ul"era prea greu de reprodus, asa ca a gasit el numele potrivit. Multi ani am fost "IAIA", sora mai mare.Eu mereu am fost partea temperata a familiei. Ca sa existe un echilibru trebuia sa fie si cineva impulsiv. Duminicile in familie, includeau si mersul pe stadion,cu tata si fratele meu. Imi placea asa de mult atmosfera, incat de abia asteptam sa se termine saptamana. Nu era dupa-amiaza sa nu mergem in parcul mare, fie sa ne jucam cu mingea, fie sa ne plimbam, sa povestim. Nu conta ca era vara sau iarna, noi eram afara. Timpul a trecut.. "IAIA"a crescut, la fel si fratele meu. Am ajuns doi oameni maturi, cu vietile lor, care mereu vor face totul pentru familia lor.

Suits...

De ceva timp ma uit la un serial nou. Se numeste Suits si l-am gasit intamplator. Mi-a placut, recunosc cam de la al 2-lea episod, dar apoi abia ca m-am putut dezlipi de el. E un serial de la care ai ce invata: situatii, prietenii. E un serial pe care ti-l recomand. Astept sa inceapa sezoanele noi din Grey's Anatomy, The Mentalist si Gossip Girl. Era sa scriu si House...tot uit ca serialul s-a terminat. Daca o sa-ti placa piesa, o sa-ti placa si serialul, asa ca incearca-l...mai ales ca vremea e cam neplacuta.  

A fost o zi de 13...

Desi nu sunt superstitioasa, ieri am simtit ca a fost o zi asa mai ciudata..si doar eu..pare ca majoritatea au avut o zi incarcata emotional. M-am simtit asa de ciudat ieri, aveam asa o stare foarte neplacuta. Stiu care ar fi una din cauze. Cand m-am trezit m-am uitat la telefon si aveam un sms necitit, unul care avea sa aduca o veste extrem de tragica pentru o prietena de-a mea. M-a marcat foarte tare, simteam ca raman fara aer cand am citit sms-ul. Apoi am avut o intalnire si nu am reusit sa scap de starea cu care m-am incarcat de dimineata si numai de zambit nu aveam chef. Am scris mult pe blog, despre viata, despre oameni, valori. Si am ajuns din nou la aceeasi concluzie: creierul uman e atat de complex, iar uneori scufundarea barcii in care te afli e atat de iminenta, incat nu-ti dai seama ce te-a lovit sau de ce te-ai lovit. Si oamenii cei mai puternici sunt umbriti de momente neplacute, incat uneori nu mai pot vasli, prefera sa arunce colacul de salvare si sa lase totul in urma. Cred ca in anumite momente ale vietii, totul e umbrit de ganduri neplacute, incat nu vezi nici o portita de iesire, desi toate usile iti sun deschise. Pur si simplu le vezi inchise sau nu le vezi deloc. Sunt oameni care vor sa te calce in picioare, pentru ca la randul lor cineva i-a calcat si pe ei in picioare. Acest principiu nu ar trebui sa fie aplicat, insa e principiul oamenilor slabi, categoric. Nu pot sa zic decat: oamenii au devenit extrem de egoisti, extrem de irascibili, extrem de pusi pe fapte de razbunare..personale. Pe principiul daca pot sa-ti fac un bine, de ce sa nu-ti fac rau? Scopul: poate asa o multumita personala falsa, de scurta durata. Categoric atunci cand reusesti sa ajuti pe cineva, te simti mult mai bine, mult mai mult timp.Falsitatea oamenilor se regaseste de fiecare data in scopurile acestora. Si-au atins scopul si au disparut, fara urma. Cand insa ai nevoie de ajutor, singurii care-ti sar in ajutor fara nici un scop, sunt categoric cei din familie. In rest, cei care iti ofera ajutorul, asteapta la randul lor sa fie ajutati. Sunt multi oameni care te cauta doar cand au nevoie de tine, in rest nu-ti dau nici un semn, sunt insa si oameni, extrem de rari, care te cauta sa vada ce faci, care te asculta,te sustin si ar face orice pentru tine.Pe cei din urma pot sa-i incadrez intr-un interval inchis de la 0 la 2.

Fericirea nu are nevoie de recunoastere!

Sa admiti ca lucrurile cele mai simple iti fac inima sa pulseze, mai repede decat un bolid la cursele de la formula 1, nu e un moment de slabiciune. Sa arati lumii intregi ca esti fericit, prin postarea oricarei miscari a ta pe retelele de socializare, acesta e un moment de slabiciune. E ca si cum i-ai convinge pe altii ca traiesti un basm, tocmai pentru ca tu nu crezi ca "pozele vorbesc", de parca ai avea nevoie de recunoasterea fericirii. Una falsa cu siguranta. Fericirea nu are nevoie de recunoastere, ea se traieste, se simte si are nevoie de intimitate. Cand totul este la vedere, e ca si cum ti-ai dori o viata de vedeta...doar ca tu nu esti vedeta, daca ai fi vedeta nu ar fi necesar sa lasi totul vizibil, i-ai lasa pe ceilalti sa descopere ce se petrece cu adevarat in viata ta. Pana la urma lasarea la vedere a vietii tale, postarea ei pe retelele de socializare, nu e decat o masca, pe care doresti o afisezi..cauti atentie, simpatie..ti-e teama sa ramai singur, sau poate ca esti chiar singur, inconjurat de multe personaje, reale sau virtuale. Viata ta reala e cea mai importanta, cea reala, nu cea pe care o afisezi, in diferite ipostaze frumos asezonate.Am vazut multe persoane, sau am auzit povestea unor persoane care afisau imaginea unei relatii perfecte, ca mai apoi sa aud ca au divortat. Sa fii sincer cu tine e cel mai important lucru, nu traiesti cu vecinii, carora trebuie sa le arati doar momente dintr-o viata de invidiat. Viata are momentele ei de slabiciune, viata are nevoie de intimitate, intimitatea nu se afiseaza, se lasa descoperita doar acolo unde isi are sensul, nu pe toate gardurile.

Invitatii de nunta

In dimineata aceasta am vazut cea mai tare invitatie de nunta de pana acum. Mi-a placut tare mult prezentarea si ideea. Invitatia de nunta, e un puzzle. Invitatia de nunta e a unor prieteni de-ai nostri care luna viitoare isi vor uni destinele. Am mai vazut acum ceva vreme inca o invitatie de nunta interesanta,cum o deschideai in partea stanga era trecuta luna in care se tinea nunta si era incercuita data. Ideea cu puzzle mi se pare cea mai tare idee pentru o invitatie de nunta.Sunt absolut convinsa ca si nunta va fi la fel de frumoasa. Acum mi-a venit o idee cu invitatie de nunta: nu stiu daca exista sau cat e de costisitoare: o felicitare muzicala, in care cei doi protagonisti sa spuna ce ar scrie in mod normal pe o invitatie de nunta.Vad ca in aceasta dimineata am idei, pentru ca tocmai mi-a mai venit inca una: un tub inchis, iar in tub sa fie biletele legate de detaliile evenimentului, iar in momentul in care deschizi tubul, pur si simplu sa sar biletele, ca si confetiurile.

Totul se schimba...

Intr-o clipa viata ta se poate schimba..nu e soarta de vina, pentru ca soarta o decidem singuri, prin fiecare actiune pe care o intreprindem, prin deciziile pe care le luam..uneori constransi de situatie, alteori cu buna stiinta, din ratiune sau emotional. Indiferent de modul prin care am decis, am ajuns aici..important e doar daca esti multumit de pasii pe care i-ai facut pana acum in viata...daca ar fi sa zicem sa schimbi ceva, ce anume ai schimba? ( daca ar fi sa arunci o privire in urma). Daca nu-ti doresti sa schimbi nimic, inseamna ca esti constient de deciziile pe care le-ai luat. Poate daca acum cateva zile nu luai al 2-lea troleu, nu te intalneai cu un fost coleg de facultate si nu aflai ce mai fac fostii tai camarazi. Pana la urma nimic parca nu e la voia intamplarii...chiar daca uneori nu vedem care e scopul a ceea ce s-a intamplat sau se intampla, dupa ce depasim respectivele momente, ne dam seama ca totul a fost precum capitolele unei carti...pas cu pas...respectand un scenariu pe care cu siguranta, nu l-am scris noi...insa in care am fost personajele principale..cu bune si cu rele, viata e frumoasa si merita traita la intensitate maxima, cu cap, cu ratiune si cu sufletul, fara egoism. Nu stiu daca e bine sau nu, dar niciodata nu m-am pus prioritara in centrul universului meu. Universul meu este dictat de persoanele dragi din jurul meu...e un univers in care nu ai intotdeauna de castigat, dar pana la urma nu in tot ce faci trebuie sa castigi, in plus viata e un compromis din care faci si tu parte...In plus singurul lucru care ramane la fel, e iubirea. Ea nu are concediu, nu sufera de caldura, nu accepta compromisuri: vine, iti fura inima, te lasa fara suflare, te determina sa uiti de ratiune si intr-o clipa simti ca esti in al 9-lea cer. Si categoric ca nu ai vrea sa cobori de acolo, pentru ca refuzi liftul pana pe pamant, refuzi sa te gandesti la altceva, in afara de sufletul tau...care pluteste, care e furat de placerile cele mai pure...iubirea e singura care nu se deterioreaza, daca evident o intretii..daca stii unde sa mai pui putina sare, putin piper, daca stii cand sa o lasi fara catuse, cand nu o inchizi..cand o lasi sa pluteasca, cand o lasi pe ea sa gandeasca, sa actioneze pentru tine.Iubirea nu are termen de expirare si e singura care ramane unica si vesnica. Nu e deloc greu sa o mentii alerta..nu are nevoie de lucruri marete material, are nevoie doar de lucruri marete ..spiritual..se hraneste din lucrurile care te fac fericit, fie ca le oferi sau le primesti...e singura care te ajuta sa treci peste orice obstacol, este singura care te lasa sa fii TU...este singura care nu accepta compromisuri, este mereu cea mai pura sursa de energie. Sa iubesti e cel mai frumos lucru inventat pana acum! Este si va fi! In plus e mereu la inaltime, te determina sa traiesti, sa-ti doresti ziua de maine si este singura care nu se schimba, ci doar te schimba, in ceva atat de frumos, incat iti este greu si tie, sa-ti dai seama, cum s-a putut intampla acest lucru, mai ales ca nu a fost un gand rational...

In ritm ametitor

Sfarsitul de saptamana a venit extrem de repede si a plecat intr-un ritm ametitor...Asa ca purtata de valul weekendului, am strabatut locatiile preferate, pe ritmurile muzicii, m-am ascuns si de Soarele amiezii si am savurat placerile sfarsitului de saptamana.Nici nu am realizat ca e deja sambata, si ca timpul pedala in favoarea ultimei zi a weekendului. Am urmat cursul firesc si m-am trezit inapoi acasa. Temperatura din dormitor trece frecvent de 27,5 grade Celsius, asta ca sa ne aminteasca de vara arzatoare. Mi-as dori sa pot conserva macar o parte din caldura de acum si sa o pot elibera in anotimpul ce incheie anul. In schimb energia pe care o am, am reusit sa o conserv si sa o eliberez treptat. Duminica am primit si multe cadouri, cu sigurantza ca le merit, altfel nu aveam cum sa fiu asa de rasfatata. Nu a fost ziua mea de nastere, pana la ziua in care "m-am nascut" .. mai sunt de acum..fix 4 luni. Mijlocul saptamanii vine cu o evadare..una in doi, pe care de abia o astept. Sa ai un inceput de saptamana..linistit si placut :)

Weeekeeenddd...

E din nou sfarsit de saptamana..din nou se da startul la distractie si relaxare...:) Parca nu-mi vine sa cred ca e din nou vineri..planuri de weekend? Duminica stiu sigur ca merg la Turda..maine habar n-am...gasesc sigur cu sotul meu, o idee perfecta :) Ceva de moment..saptamana a trecut f repede..dar a trecut frumos, e cel mai important lucru. E bine cand nu trebuie sa numeri zilele ramase, ci doar te trezesti ca au trecut si te intrebi...cum...cand timpul trece incet si te bucuri ca a mai trecut inca o zi, sigur traiesti o alta viata, sigur nu e viata pe care ti-o doresti..cand esti surprins ca a trecut si nici nu ai simtit, e viata pe care ti-o doresti..Un weekend fascinant de frumos si o noua piesa de weekend :)

Cadoul potrivit

A trecut ziua mamei mele, insa eu inca sunt in cautare de idei..utile..pentru cadou. Am 2 alternative. Oricum am liber sa decid, care e cadoul potrivit. De fapt cand nu am avut? ;)) In fiecare an a trebuit sa vin cu idei. Nu ma deranjeaza, absolut deloc. Apropo de cadouri, tot timpul caut sa fie utile. De fiecare data incerc sa aflu cam ce si-ar dori cei, a caror zi de nastere urmeaza sa vina. Un cadou trebuie sa fie util, sa fie vesel sau funny, sa vina in completarea a ceea ce ii lipseste persoanei in cauza. De cand ma stiu tot timpul a trebuit sa vin cu idei, sa "sap"ca sa gasesc alternativa cea mai potrivita.In plus de fiecare data cand vrei sa oferi ceva, trebuie sa o faci din suflet. E drept ca uneori te bucuri si cand cei din jur isi aduc aminte de ziua ta, dar acum cu facebook-ul, nu ai cum sa uiti, mai ales daca esti activ pe facebook, nu e si cazul meu. Chiar ma gandeam sa-l inchid, pentru ca nu e cont pe care sa-l folosesc. Stiu ca mama se bucura de lucrurile marunte, oferite cu drag, din suflet, nu pune valoare pe pretul cadoului, in sensul ca apreciaza inventivitatea si bineinteles stie cand acel cadou ii este oferit cu drag. Chiar 2 cuvinte scrise pe o coala de hartie, fac mai mult decat o felicitare cumparata, gata completata. O vad pe mama si ma privesc pe mine :)

Husasau de Cris

Departe de lumea politica si de agitatia ce se prefigura pentru acest weekend, am imbratisat sfarsitul de de luna si de saptamana departe de casa, la o pensiune aflata in Husasau de Cris, la cativa km de Oradea. Vineri seara ne-am imbarcat si am plecat spre destinatie. Ajutati de GPS-ul de la telefon am ajuns la hanul din Husasau de Cris. O oaza de verdeata si de relaxare. O priveliste extrem de frumoasa. Ne-am lasat bagajele in camera si am mers sa vedem locul. Un lac de pescuit superb cu filingorii. Peste tot pomi, copaci, multa verdeata. La un moment dat, unul dintre cei care lucrau acolo, ne-au spus ca dau drumul la caini. Sotul meu zicea ca e o gluma, dar de fapt, chiar era o expresie la propriu, nu la figurat. Asa am luat-o la fuga, eu cu prietena lui fratelo..pana la urma ne-am imprietenit cu cainii..au stat cu noi la terasa, niste caini cuminti si prietenosi. A doua zi de dimineata, asa pe la vreo 5, sotul meu si fratele meu au plecat sa faca cunostiinta cu capturile lacului. Pe la vreo 7:30 m-am alaturat si eu. Am avut noroc si am prins cativa pestisori, e drept ca mici, dar pentru mine e suficient sa-mi traga. Primul peste prins: regina baltii. Un peste extrem de frumos colorat. Ne-am distrat, am povestit, am stat la soare, apoi am mers la piscina...Ne-am trezit ca e deja seara. Am stat la terasa, la povesti, am ras, ne-am distrat, am admirat capturile celorlalti care nu s-au lasat pana nu au prins cativa monstrii. A doua zi de dimineata, baietii au mers din nou la pescuit, noi fetele am dormit, apoi la amiaza am plecat spre baile 1 Mai. Am vazut locurile din zona si apoi inapoi spre casa. A fost un weekend foarte frumos si relaxant.

Weekendul si o piesa pt tine...

Gata! Vine weekendul! Maine e deja ziua mamei mele, si pt ca tot voi fi pe un lac de pescuit, pt ea voi incerca sa-l agatz macar pe...pestisorul de aur! Intre timp iti las pentru acest weekend...o piesa de ascultat!

Weekend linistit si cat mai placut si cu o lume...placuta in jurul tau si cu..vise in care totul sa capete viata! :)

Prietenia...

Prietenia este vazuta in ziua de azi ca un lucru atat de superficial...oamenii care trec prin viata ta sau prin calea ta, rar se intampla sa-ti fie prieteni...cei mai multi se prefac a fi prieteni si asta pana isi ating scopurile personale..cand acestea au fost indeplinite dispar ca si cum nu au facut niciodata parte din viata ta. Cei mai multi oameni duc lipsa unei persoane care sa-i asculte si aici intervin eu, de foarte multe ori..sunt omul care stie sa asculte, din pacate nu acelasi lucru se intampla cand vreau si eu sa ma asculte cineva...tocmai de aceea blogul este prietenul ideal. Oamenii sunt atat de preocupati doar de viata si interesele lor, incat uita ca lumea nu se invarte doar in jurul lor. Cei mai multi evita sa fie sinceri, sau se supara cand esti tu sincer cu ei. Nu e placut poate sa-ti spuna cineva in fata, fara ocolisuri si evident, fara cortina, atunci cand gresesti, atunci cand poate o anumita vestimentatie nu te prinde bine, sau atunci cand poate esti pe punctul sa iei o decizie care nu te avantajeaza. Dar pana la urma nu asta inseamna prietenia? Sa-ti spuna cineva exact asa cum stau lucrurile, fara sa foloseasca doar culori pastelate. De cele mai multe ori aceste persoane nu suporta sa le spuna cineva adevarul. E pe principiul: "adevarul doare". Pai, cineva trebuie sa ti-l spuna, important e daca il auzi sau te intrebi daca nu cumva are dreptate. In rest toti ceilalti sunt doar trecatori prin viata ta. Sunt in viata ta pentru ca asteapta ceva de la tine, asteapta sa fie mascati, asteapta la cotitura si te folosesc pe post de deschizator de drumuri. O data ce alegi alta cale, decat au ales ei, esti deja exclus, bagat intr-un con de umbra atat de gros incat nu-l poti strapunge cu absolut nimic. La un moment dat doar vezi ca iar esti scos din conul de umbra, evident cu un scop. Nimic nu e chiar asa la voia intamplarii, in plus oamenii sunt atat de preocupati doar de ei, incat uita sa faca diferenta intre prietenie si cunostiinta. Cei care nu mi-au fost prieteni, au fost redusi la tacere. Nu-mi plac oamenii falsi si nici nu vreau sa-mi am vreodata in viata mea. Prefer sa am un prieten, 2 prieteni/prietene.Nu conteaza cantitatea, conteaza calitatea oamenilor. Calitatea nu se refera la materialul pe care il poarta in noul look si nici la accesorile, fara de care ar fi atat de inexistenti, incat ar fi ei doar un con pe drum pentru viata lor.Cantareste si descopera care sunt oamenii care merita sa fie in viata ta!

Traieste clipa! Fii curajos!

Pentru lucrurile bune..clar ca trebuie sa astepti..important e sa fii dotat cu rabdare...sa nu-ti pierzi cumpatul...pentru toate acestea ai nevoie si de curaj..curajul sa-ti castigi libertatea...sa te simti liber..vb tatalui meu :"daca nu te simti liber..atunci nu ai nimic". Si asa si e..daca nu te simti liber, si te simti mereu constrans, atunci esti doar un pion pe harta vietii..pana la urma intrebarea este una singura:"chiar merita?" Sunt absolut convinsa ca nu merita nimic in aceasta lume, sa te simti mereu cu pistolul la cap, la suflet si sa simti un nod in stomac..In plus pierzi momentele calde si frumoase...vezi doar ca trec, te enervezi ca nu ai avut timp sa le acorzi importanta si ca nu ai fost suficient de curajos sa spui :"STOP"sau "NU". E important sa faci doar ce simti, doar ce-ti spune feelingul interior..sa te bazezi e lucrurile care conteaza, care te fac sa zambesti si care iti dau o forta interioara incredibila, ca sa astepti ziua de maine...fara aceste lucruri, inseamna ca ai saltat zi cu zi, ca esti doar un actor in lumea reala...si iti dai seama ca deja e martie, apoi august si apoi finalul anului si ca e prea tarziu sa mai cauti ceva in anul care tocmai iti spune adio..viata e prea scurta, ca sa nu fie traita..ca sa nu lasi clipa sa-si spuna cuvantul...nu are sens sa regreti, sa-ti spui :"daca...si iar daca". E momentul sa fii mandru de tine, si sa te simti implinit, indiferent ce inseamna acest lucru si indiferent ce aduce ziua de maine..ziua de azi conteaza...pune pret pe ea si traieste-o la intensitate maxima! Poate ziua de maine nu o mai prinzi...sau poate nu este asa cum iti doreai! De ce sa tanjesti dupa ceva ce ai avut si ai pierdut? Mai bine sa bifezi ca ai trait la maxim fiecare moment si sa fii implinit!

Un weekend...in culori

Intr-o clipa totul capata alta culoare...am simtit acest lucru chiar sambata, cand alegand o vopsea pentru reimprostarea culorii, am devenit...roscata..cand m-am vazut in oglinda nu stiam ce sa fac..sa plang, sa iau masina sa ma tund zero sau sa gasesc solutii rapide...am optat pentru a 3-a varianta..am fugit rapid la hypermarket sa rezolv problema..nu am reusit de una singura sa o rezolv de tot, asa ca am asteptat pana dupa-amiaza, cand ajutata, am redevenit blonda inapoi..recunosc ca m-a speriat schimbarea in...rosu...atat de tare, incat eram dispusa sa fac orice sa revin la vechea culoarea..nu eram pregatita sa-mi deschid nuanta la par, mai ales fara sa-mi doresc acest lucru...ma bucur ca m-am trezit tot blonda, ma refer la culoarea parului, evident..Intr-o singura zi am avut in par 3 culori...doar una era castigatoare si pe placul meu...in rest weekendul a fost relaxant, plimbare, relaxare, multe episoade din Gossip Girl si o duminica cu tatal meu si cu mama, alaturi de noi, prin telefon. As zice sau mi s-a zis de prea multe ori, ca sunt destul de "mare"in buletin, ca mai fiu asa de mamoasa, dar sa fim seriosi ..varsta nu tine cont cand vine vorba de iubire, indiferent de care este vorba...in plus de ce sa-ti para rau ca te exteriorizezi? Ce sens are sa iubesti, cand cei din jur nu vad ceea ce simti? Sa arati celor din jur ca tii la ei nu e o rusine..e o rusine sa nu le arati...

Roxette...

Au trecut 2 zile de cand am luat parte la concertul Roxette de pe Cluj Arena. 19 iulie a fost si ziua cand familia noastra, are un nou membru...si e fetitza! Una puternica si incredibil de frumoasa! Revenind la concertul Roxette...a fost incredibil de frumos! Am ajuns cu sotul meu la stadion, locul de desfasurare al evenimentului, cand deja incepea trupa Grimus. Recunosc ca nu stiam mai nimic despre aceasta trupa, dar mi-a placut prestatia lor de pe scena. In schimb chiar langa scaunele noastre, erau 2 tipe,care stiau piesele trupei Grimus si erau furate cu totul de atmosfera. De altfel, cam asa trebuie sa fie la un concert, sa canti, sa dansezi si sa traiesti fiecare piesa! A fost un moment placut si surprinzator! Dupa ce a cantat trupa Grimus, a urcat si trupa sufletului meu. Pe la 21:07 si-a facut aparitia pe scena si trupa Roxette! Nu a fost la fel de multa lume ca la concertul Scorpions, dar atmosfera a fost incredibil de frumoasa. Au cantat hiturile ce i-au consacrat; lumea prezenta la eveniment a savurat fiecare hit, aplaudand, cantand alaturi de trupa, lasand la o parte locurile de pe scaune si ridicandu-se pentru a savura fiecare piesa. A fost un concert incredibil de frumos, pe care cu siguranta ca nu-l voi uita niciodata. Nu m-as fi iertat, daca stateam acasa, cand in orasul meu erau prezenti, cei pe care ii urmaream de cand eram mica pe MTV. Tot holul de acasa, era plin de postere cu Roxette, aveam casete, si benzi de magnetofon cu Roxette. A fost cel mai frumos concert la care am fost pana acum. Am facut vreo doua poze la concert, cu telefonul, insa amintirile frumoase sunt scrise deja in sufletul meu. A fost seara si concertul perfect! Cred ca doar concertul lui Michael Buble ar intrece in sufletul meu concertul Roxette...

O saptamana cu lucruri bune

A trecut si weekendul, dar evident ca nu neobservat. A fost un weekend plin,in plus desi imi propusesem o seara de sambata in club, m-am razgandit. Aveam chef sa stau acasa si sa ma uit la un serial. Si asa am si facut. In plus, a inceput numaratoarea inversa pana la concertul Roxette. De abia astept! E trupa pe care o iubesc de cand eram mica si nu as fi ratat aceasta sansa, de a-i vedea probabil, o data in viata! Este o saptamana plina, cu multe suprize! In plus astept si weekend-ul viitor, ultimul din luna, se anunta un weekend cu multa distractie, cu o escapada si bineinteles si cu pescuit la mijloc. Schimbarile sunt pe lista acestor saptamani, schimbarile bune, evident. Altfel nu are sens! Multe schimbari chiar, dar atat de dorite...si ca de obicei schimbarile, eu le incep cu un look nou. A fost prima din lista. Restul lucrurilor incluse pe lista, vin chiar din aceasta saptamana si vor fi pe masura asteptarilor. Pana atunci nu pierd din vedere ziua de azi, ar fi pacat sa o dau uitarii, asa de repede.:) Poate fi si pentru tine o zi minunata, cine stie?!

O piesa de weekend!

De obicei nu postez in weekend, dar am descoperit o piesa excelenta, care sa-ti deschida apetitul pentru distractia din aceasta seara, fie ca party-ul se da la tine acasa, sau in club, asa ca enjoy it! Si da, profita cat mai este din weekend, mi-ar parea rau sa treaca si sa zici ca nu te-ai distrat, relaxat suficient. Have fun :)

El este sotul meu!

In fiecare zi realizez cat de norocoasa sunt...de ce? Pentru ca am ales sa-mi petrec toata viata alaturi de o persoana atat de sensibila, de suprinzatoare..am ales sa fac echipa alaturi de un om, care a fost alaturi de mine, de 10 ani chiar, in toate momentele mele...bune, rele..nu m-a judecat, m-a suprins mereu si intotdeauna m-a respectat, intotdeauna a facut in asa fel incat eu sa ma simt bine, sa fiu fericita si sa fiu linistita. Mi-a respectat deciziile, m-a sprijinit si nu a cerut nimic, niciodata. Tocmai acest lucru il face sa fie cel mai valoros om din lume. Este o persoana sensibila, simpla, care merita tot ce e mai bun de la viata. El este sotul meu! Este si va fi pentru totdeauna! El este cel mai bun prieten al meu, este omul pe care ma pot baza intotdeauna, este omul care intotdeauna s-a gandit in primul rand la mine, si apoi la el. Este omul care ma tempereaza, care ma accepta asa cum sunt eu. Este omul care se trezeste chiar si in weekend de dimineata, ca sa ma mergem la pescuit, este omul care ma ia de mana si ma duce la plimbare, chiar si atunci cand este extrem de obosit, este persoana care ma iubeste pentru ceea ce sunt eu, este omul alaturi de care ma simt atat de norocoasa ca ma trezesc in fiecare dimineata. Este omul care a avut de grija cand am fost bolnavioara, este omul care imi spune lucrurile pe fata. Este cel mai fascinant om din lume, iar eu sunt bucuroasa ca sunt partenera lui de viata, ca sunt sotia lui!

Valori

Valorile cu care ai crescut, cu care te-ai format, nu le poti da la o parte..sau ma rog poti, daca vrei sa fii poate in ton cu "comercialul"cotidian. Asta inseamna ca renunti practic la ceea ce esti tu de fapt, o personalitate, un caracter, dar ma rog, oamenii se mai schimba. Se schimba o data cu valul, valul care ne izbeste de stanci, sau care ne duce in larg. Poate atunci, ne trezim, si ne intrebam cine suntem si ce ne dorim in general, de la viata: ne dorim lucrurile care conteaza, sau doar partea comerciala, care dureaza putin? Am intalnit prea multi oameni, care au optat pentru partea, in care afisatul si "sa fii in ton", incat pe unii mi-e tare greu sa-i recunosc, nu de alta, dar am crescut alaturi de ei. Adevarul e ca ma crucesc de acesti oameni, nu pt ca nu sunt compatibili cu mine, ci pentru ca au ajuns sa aprecieze doar "ce spune lumea despre ei". Dar asta conteaza? Ok, nimeni nu zice sa fii singuratic, dar chiar sa-ti calci pe principii si sa te complaci in situatii care nu te caracterizeaza? Pana la urma care e scopul? Sa-ti faci o imagine, prieteni de duzina, de ocazii si cam atat? Si pt ce? Pana la urma, viata inseamna mult mai multe, mult mai mult, decat sa te privesti doar in oglinda, sa te vezi pe un piedestal, si sa visezi la viata altora: bani, masina si o vila, normal. Cam astea sunt multe dintre valorile, la care tanjesc cei mai multi. Tata are o vorba si are mare dreptate: "poti sa ai doar o saltea si sa te simti liber in locul unde traiesti, in plus totul trebuie sa fie util". Nu pot decat sa-i dau dreptate. Toata lumea isi doreste mai mult, dar oare chiar cu orice pret? Trairile, principiile nu au pret, sunt nepretuite, pentru ca nu le poti cumpara. O masina, o casa, iti cumperi, dar niste principii de unde? Nu se vand la magazinul din coltz si nici la vreun magazin de fitze.De acolo poti sa-ti cumperi cel mai mult, o vestimentatie si ceva care sa-ti tina stomacul ocupat, dar mintea si sufletul cu ce ti le hranesti?

Luna iulie si ziua mamei mele...

Pentru ca tot e luna iulie, deja ma gandesc la ziua mamei mele. Mai sunt cam 17 zile pana atunci. Ma gandeam insa, ca de vreo 4 ani incoace, nu am tras-o pe mama de urechi sa-i spun ,face to face, la multi ani. In fiecare an eu cu fratele meu punem la bataie un plan, legat de cadoul de ziua ei, pe care de fiecare data i-l dam cand ajunge acasa. Intr-un an i l-am si pus pe curier spre ea, dar a fost o adevarata aventura si nu a ajuns de ziua ei si tot cand s-a intors mama acasa, i l-am oferit. Deja trebuie sa ma gandesc la ceva supriza pentru mama cand se intoarce acasa, eu sunt cea cu ideile, ca de fiecare data. Vorba lui fratelo :"apai tu stii de ce are nevoie" ;)) Imi doresc ca anul viitor sa o strang in brate de ziua ei, si sa-i spun la multi ani. De cand a plecat mama, si anul acesta, nu am putut sa mai ascult Celine Dion, deloc. E artista ei preferata, si de fiecare data plang, cand aud o piesa de-a lui Celine. Astazi insa, daca tot postarea mea s-a legat de ziua mamei, voi face o exceptie. Pentru mine, mama este cea mai buna prietena a mea. Este si va fi. Nu am fost intotdeauna la fel de apropiate. Am avut si noi conflicte, cand eram in liceu. Chiar inainte sa plece, radeam amandoua, de cat ne certam si ce greu era sa comunicam. Distanta te face sa intelegi multe lucruri, te determina sa nu mai amani pe maine un "te iubesc", te determina sa te bucuri de toate clipele petrecute impreuna, te determina sa te intrebi de 2 ori inainte de a spune ceva nefiresc. Mi-a fost extrem de greu si anul acesta cand a plecat mama. A doua zi dimineata, am si pus mana pe telefon sa o sun, dar am uitat...Vorbeam cu ea cred ca si de 7 ori pe zi. Prima data cand ma trezeam dimineata o sunam. O sunam tot timpul. Tot timpul ma suna, tot timpul vorbeam. Cred ca nu treceau 2 ore sa nu vorbim. Daca mergeam acasa la ai mei in Turda, in weekend, in vizita, cand eram pe drum spre Cluj, deja vorbeam cu mama. In fiecare an, fac la fel...cand revine mama acasa abuzez pe orice moment ca sa vorbesc cu ea, ca sa o vad. Stiu, am o varsta, asta imi spun multi, dar varsta nu tine cont de iubire, si de faptul ca trebuie sa faci ce simti :)

Pescuitul si copilaria

Imi place cand eu si sotul meu facem planuri pentru weekenduri. Si mai ales cand includem si pescuitul :) Stiu ca multi se intreaba ce gasesc asa special in a pescui...multi m-au intrebat ce e asa fascinant in a te uita doar la pluta. Pai daca nu incerci nu ai cum sa stii. In plus in a te uita la pluta nu inseamna ceva plictistor. La pescuit fiecare are momentul sau de a-si limpezi gandurile, de a le arunca in lac pe cele care nu fac decat sa-ti ucida visele sau starea de liniste. Pe langa acest lucru e si competitia de dragul relaxarii, aventura. Si in plus, stai si alaturi de cei dragi, familie si/sau prieteni. La mine in familie pescuitul e un fel de traditie. De cand eram mici ai mei ne duceau la pescuit. Pe atunci nu erau atatea mijloace de transport, noi nu aveam masina si in plus nici nu ne uitam toata ziua la prognoza meteo. Pur si simplu ne faceam bagajele, stateam la ocazie si hop la pescuit. Eram micutzi, asa ca iti dai seama cate bagaje aveau parintii mei, de toate. Plus ca nu erau sticle de plastic, carau ai mei la apa in sticle de "sticla". Dar totul avea un farmec, era o distractie atat de simpla si atat de frumoasa. Tin minte ca venea cate o ploaie, ne puneau ai nostri repede pelerinele pe noi, cizmulitele in picioare si nu era nici o problema. Apropo de acest mod frumos si simplu de relaxare, imi aduc aminte cum mergeam cu bunicii mei in Cheile Turzii toata vara, evident pe jos, si pe traseul cel mai lung. Faceam vreo 3 ore pana in Chei. Era atat de mare iarba, si eu atat de mica, incat nu ma vedeam. In plus imi aduc aminte ca ma speriasem de iarba mare si chiar am intrebat ce face iarba cu mine si am primit un raspuns atat de frumos :"nu-ti face nimic, doar se joaca cu tine". Eram asa de fascinata de natura, de flori, de tot. Nu ma interesa ca oboseam. E drept ca atunci bunicul meu ma ducea in "carca". Asa cum il ducea tata pe fratele meu, pt ca el era mai micutz si pe mine ma tinea de mana. De multe ori fratele meu adormea. Fratele meu e mai mic cu an ca si mine, asa ca atunci cand eram micutzi pana mama avea treaba pe la bucatarie, eu eram bona fratelui meu. Si acum ii vad ochii mari cu care se uita la mine. Imi vine sa rad cand ma gandesc cum l-am indesat in caruciorul meu de papusi, asa stateau rotile de la carucior, de aveai impresia ca in orice clipa vor ceda. Fratele meu nu zicea nimic, era atat de cuminte si de ascultator, doar se uita cu ochii lui mari la "Iaia", pentru ca asa imi zicea cand era mic. Stau acum si ma gandesc la toate aceste momente cu mare placere. Era o viata atat de simpla si atat de frumoasa.

Weekend relaxant...

E din nou inceput de saptamana, dar nu pot sa nu consemnez weekendul ce tocmai s-a incheiat, mai ales ca Irina, printesa lui Adi si a sotiei sale, Anamaria, a fost botezata. Si eu impreuna cu sotul meu, am luat parte la frumosul eveniment. In plus invatam si noi, pe cand ne vine timpul, pana atunci luam notite. :) Anul viitor o sa le punem in practica. :) Cam asa a trecut ziua de sambata, ziua de ieri, a adus o vizita frumoasa acasa la parintii sotului meu ( nu scriu socrii, ca suna atat de urat) si la tatal meu, iar seara s-a incheiat cu o plimbare lunga si incredibil de relaxanta, normal, pe jos, cam de o ora jumate. Si pe cand am revenit acasa, liftul era tot stricat, asa ca mai facut putin miscare si pe scari. Intre timp am inceput sa numar zilele ramase pana la concertul Roxette. Nu puteam sa lipsesc la un astfel de eveniment, mai ales ca de trupa Roxette ma leaga atat de multe lucruri frumoase ale copilariei, lucruri pe care le si acum pastrate, atat in suflet, cat si undeva din dulapul de acasa. Roxette este trupa mea de suflet si asa ca ne-am luat din timp bilete la concert, ca sa ne asiguram ca vom fi prezenti si noi pe Cluj Arena. Nici nu se putea altfel :)

De tine depinde totul!

Ce lasi in urma e practic ceea ce conteaza. Ce lasi in urma cand iti schimbi jobul, ce lasi in urma, cand poate iesi dintr-o relatie, ce lasi in urma cand intalnesti pe cineva pe troleu, ce lasi in urma cand faci anumite lucruri normale, zilnice. Toate aceste lucruri reflecta practic personalitatea si caracterul tau.Fiecare actiune a ta zilnica, spune ceva despre tine, din relatia cu cei din jur, chiar din relatia cu tine. Esti in stare sa faci totul pentru tine, indiferent de pret, sau indiferent care sunt notele pe care le vei primi, din partea oamenilor? Esti in stare sa-ti asumi acest risc? Pai depinde..de ce? De multi factori, dar in primul rand depinde de tine.Esti asa cum ai crescut, cum te-ai format, cum ai reusit sa "furi"de la cei din jur, cum ai reusit sa gestionezi practic tot ce ajungea la tine, gesturi, cuvinte, trairi, emotii, E drept ca si pentru acest aspect ai nevoie de un filtru, sa iei doar ce ai nevoie..nu tot timpul se intampla acest lucru evident, de foarte multe ori retii si lucruri care nu prea mare importanta...poate nu au acum, poate ca au..cu sigurantaza candva te-au marca, suprins, avand in vedere ca undeva le-ai inmagazinat, si inca iti aduci aminte de ele..s-au lovit de tine, au lasat au amprenta si au plecat..poate ca te intrebi de ce le mai retii? E un raspuns pe care eu nu ti-l pot oferi, pot doar sa-ti urez un weekend stralucit si cat mai relaxant..ne auzim pe luni...ma asteapta un weekend plin si minunat..iti doresc la fel :)

Lumea in imagini

Tata e atat de simpatic de fiecare data cand vorbesc cu el la telefon. In fiecare zi, macar la finalul zilei, are replica :"uite asa poti sa-ti incepi postarea pe blog". Chiar spunea ca si-ar face si el un blog. I-am zis ca nu e necesar, poate sa posteze pe al meu. Chiar ma gandeam ca ar fi interesant, ma intrebam cum ar arata blogul meu, daca in fiecare zi ar posta altcineva si nu eu. Am sa incerc acest experiment. In plus ii va ajuta sa-si spuna off-urile, asa cum poate nu au reusit sa faca acest lucru. Te eliberezi atunci cand scrii. Cel putin mie asa mi se intampla, mai usoara, mai libera. Sa dai drumul la ganduri, folosindu-te de cuvinte, sau chiar imagini. Ma gandeam ca ar fi interesant, ca urmatoarea mea postare sa se constituie doar din imagini, iar tu cel care citesti postarea mea, sa scrii despre mine, folosind imaginile. Poate ca nu ar fi deloc greu, sa te joci in cuvinte. E un exercitiu pe care eu l-as practica. Sau ar putea fi altfel, sa postezi tu imagini, care sa ma ilustreze pe mine,asa cum ma vezi tu. De altfel, o imagine cu o persoana, poate spune atat de multe lucruri, incat de foarte multe ori, ai putea scrie un roman, despre aspect, trairi, emotii. O lume in culori, fara vorbe, cu umbre, si expresii. Adevarul e ca cel mai simplu lucru, sa-ti dai seama de trairile cuiva, de starea emotionala.Incep eu exercitiul de azi cu o imagine. Cuvintele sunt la tine.

O seara relaxanta

Ieri seara am iesit la plimbare cu o prietena de-a mea..nu am ales pentru relaxare nici shoppingul, nici mallul, ci lacurile din Gheorgheni. Ne-am asezat chiar langa niste pescari, care se relaxau si ei. Erau asa de mandri cand prindeau cate un peste cat unghia, il scoteau, se uitau la noi, ca si cum :"eh..vedeti ce buni sunt". E asa de placut sa privesti copacii din jur, sa admiri apa, sa te gandesti pur si simplu la ..nimic..pur si simplu sa te reincarci cu energia pozitiva. E frumos sa te relaxezi cu lucruri simple, sa te lasi furat pur si simplu de frumusetea simpla si naturala. De aceea imi place atat de mult sa pescuiesc, pentru ca pur si simplu, ma uit la pluta, nu ma gandesc la nimic, pur si simplu imi golesc mintea.E cel mai placut mod de relaxare: sa stai pur si simplu la aer, sa auzi doar zgomotul pasarilor, a insectelor si sa te bucuri pur si simplu, ca poti sa auzi, sa vezi si sa fii acolo. E deja marti, imediat vine si weekendul..un weekend in care micutza Irina va fi vedeta, urmeaza botezul ei si evident ca am ales sa fiu alaturi de Adi si de sotia sa, la un eveniment atat de frumos.Cine stie, poate anul viitor, ma asteapta si pe mine acelasi moment. Pana atunci invatz de la altii :)

Ce e fericirea?

Fericirea...descrisa in multe feluri..poti fii fericit cand ai reusit sa-ti cumperi o masina mai puternica, cand ai reusit sa-ti iei un examen, cand ai reusit sa treci peste o noua zi la locul de munca...insa poti fi fericit cand astepti sa vina ziua de maine, indiferent cu ce, stii ca macar o parte te face sa tresari, te va determina sa simti un nod in stomac, ceva te va suprinda,nu-ti dai seama de ce, insa iti place....pur si simplu si tocmai pentru acest aspect, astepti sa vina ziua de maine..e ceva ce nu-ti poti descrie in cuvinte...e prea complex sau prea simplu sa poti spune asta...pur si simplu asa simti...de ce? Nu tine poate nici de viata profesionala, tine pur si simplu de ceva ce face ca pulsul sa creasca in intensitate in modul placut..simti ca vrei sa te trezesti si sa vina ziua de marti..de ce? nu-ti dai seama poate chiar in totalitate, dar asa simti..cam asta inseamna fericirea..ceva care sa-ti readuca la viata trairile, emotiile..nu-ti dai seama ce e exact, dar e acolo..dar o astepti, mai mult decat ziua de vineri....nu stii ce sa faci, asta inseamna ca fii fericit necontenit si fara sa te gandesti care este cauza, pur si simplu simti ca e acolo...iti pui intrebari, dar nu vrei sa stii exact raspunsul, nu poti sa-l anticipezi, pentru ca nu poti sa anticipezi exact ce e..e ceva ce te determina da te ridici din pat, de pe scaun, si sa simti un nod in stomac..motive? Nu ai..pur si simplu asa e..nici un eveniment precedent nu a anticipat asa ceva, nici tu nu te-ai gandit la asa ceva..fericirea adevarata e continua si neincentata si in plus nu o astepti..doar apare..intri in joc si stii ca nu vrei sa renuntzi la joc, tocmai pentru ca e ti-e imposibil sa afli finalul..intotdeauna ceva neprevazut si neasteptat te va face fericit...

Ce-mi place sa fiu alintata!

Nici nu-mi vine sa cred ca e deja duminica..duminica? hmmm..nu se poate..a trecut repede si acest sfarsit de saptamana, dar a trecut frumos...vineri s-a lasat cu un ciolan la cuptor pregatit de sotul meu...nu l-am mancat singuri, ci cu niste prieteni de-ai nostri..l-am mancat, nu chiar pe tot, apoi am plecat spre piata unirii, unde am mai prins vreo 15 minute din concertul parazitii..am trecut si pe o terasa si am ajuns asa tarziu in noapte acasa...cum m-am pus in pat am si luat somn instant...daca ma intrebi cum a trecut ziua de ieri, cred ca-mi trebuie ceva timp sa-mi aduc aminte...a fost frumoasa, rapida..si ziua de azi a fost in doi si linistita si frumoasa, cu plimbare, cu masa in familie...lucru pe care nu l-am facut in ultima perioada de prea multe ori..de fapt imi ajung degetele de la o mana sa numar experientele de acest gen..dar ce bine a fost! Eu sunt dependenta de atentie si de iubire...sigur nu sunt singura, dar eu recunosc si sunt ca pisicuta, care mereu vrea sa fie alintata si mangaiata...adevarul e ca de multe ori imi place sa fiu sufocata de momente de trandrete si adevarul e ca fac la fel...cel mai frumos e cand, astfel de clipe iti sunt impartasite si nu-ti pare rau ca le-ai oferit si ca nu le-ai primit inapoi cu aceeasi intensitate..fiecare dintre noi tanjim dupa astfel de momente. Eu sunt norocoasa ca am parte de asa ceva si ma bucur atat de mult, ca acum suficient de mult timp sa le apreciez si sa le impartasesc...