Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

miercuri, 30 aprilie 2014

De ce se intampla asa ceva?

Ieri am aflat o veste teribil de trista. Nu ma afecta pe mine in mod direct, dar m-a impresionat atat de mult incat am plans minute in sir. 
Cand ziceam ca am o "minune" in viata mea cu siguranta ca multi credeau ca a face un copil e floare la ureche. Poate. Dar a duce sarcina la bun sfarsit nu e chiar asa de usor, pentru ca se pot intampla tot felul de lucruri teribile, de speriat, incat doar ca si mama le poti simti la adevarata lor valoare.
Asa ca ieri mi-am strans exagerat de mult in brate puiul meu si mi-am dat seama ca sunt binecuvantata cu o "minune". Ieri am fost trista, m-a afectat atat de mult vestea pe care am aflat-o incat m-am simtit speriata toata ziua. Simteam cum corpul meu incepe sa devina fragil. Imi priveam pitica si imi curgeau lacrimi. 
Nu poti sa descrii in cuvinte ce ar insemna sa renunti la puiul tau de 900 de grame, dupa ce l-ai simtit cateva luni in burtica. E groaznic de dureros! Si sincera sa fiu, doar o mama poate intelege in adevaratul sens.
Si eu avand Rh-ul negativ a trebuit sa trec printr-un multime de teste. De ce? Pentru ca atunci cand organismul tau poate percepe bebelusul ce creste in tine, ca pe un corp strain si-l poate anihila sau il poate respinge. Din fericire organismul meu nu a produs acei anticorpi responsabili cu lupta impotriva acelei minuni din burtica. E drept ca regulat am tot fost la analize ca nu cumva sa se intample ceva neplacut.
E trist sa auzi ca o mamica trebuie sa renunte le minunea din burtica ei, inainte de termen si fara voia ei. E atat de trist incat iti vine sa urlii de durere. E o durere atat de surda incat pur si simplu simti ca ti-ai pierdut glasul si ca daca si striga nu te-ar auzi nimeni. Imi pare rau ca se intampla lucruri atat de neplacute!
De ieri toti cei de langa mine au constientizat dintr-odata ca un copil e o minune! Cei care nu cred nici acum acest lucru, vor constientiza acest lucru, atunci cand vor deveni parinti.
Atunci cand afli ca cineva din anturajul tau trece prin asemenea momente dramatice nici nu stii ce sa faci. Nu poti suna sa spui " imi pare rau", "sunt langa tine". Nu poti! Pur si simplu cuvintele sunt de prisos. 
Indiferent de motivul pentru care trebuie sa renunti la minunea ce creste in burtica ta, e absolut inuman de dureros. Si acum sunt marcata de vestea aflata ieri. Ii multumesc Lui Dumnezeu in fiecare zi pentru minunea din viata mea! Ma bucur ca sunt mamica si ca am un pui de om atat de minunat si sanatos langa mine si in viata mea!


Un comentariu: