Stii senzatia aceea ca se intampla ceva cu adevarat bun si "wow" de bun, incat simti ca-ti apar furnicaturi peste tot, simti o bucurie incredibila si nu stii ce e sau de unde vine? Ei bine cu asemenea senzatie m-am trezit eu azi-dimineata la 4:30. Am iesit afara, era o ceata care imi aduce aminte de anii trecuti, de o senzatie care ma facea sa-mi tresara inima. Nu stiu de unde vine senzatia sau ce e. Si acum o simt in stomac. Parca cea mai mare dorinta a mea se indeplineste! Nu stiu care e aceea, dar stiu ca e ceva de foarte bine, ca sa accentuez cat de puternica e senzatia.
E ca atunci cand ai dat un examen si simti ca vei lua nota maxima, e ca atunci cand urmeaza sa vina un eveniment pe care il asteptai si simti ca va fi unul neasteptat de frumos si de suprinzator!
Am pornit cu muzica in urechi, simteam prin masca (evident) acel aer de inceput de iarna, umezeala cetii m-a facut sa ma uit in sus si parca asteptam sa vad primii fulgi de nea.Eram ca un copil care simtea ca momentele neasteptat de frumoase sunt gata sa imi faca ziua nemaipomenita. Eram ca acea adolescenta care stia ca va avea prima intalnire de dragoste cu cel care i-a cazut cu tronc. Exact acea senzatie. E o senzatie pe care am mai simtit-o si care ma face sa alerg de fericire. Nu stiu ce e, dar e ceva minunat!
Am inceput sa ma regasesc in totaliate, sa-mi redescopar partea mea vesela din trecuta, pozitiva, plina de aventura, plina de acel ceva ce ma scotea mereu din rutina.
Eu de regula sunt extrem de energica, mereu trebuie sa fac ceva, insa am invatat ca trebuie sa le fac intr-un alt ritm, ca nu conteaza ca a trecut ora 9 si eu inca nu am dat cu aspiratorul. Pana la urma e bine si la 9:30 si pana la urma tot eu fac curatenie. Stii? Ceva de genul. Parca chestiile de genul, aliniate, si programate ma epuizam, fara sa--mi dau seama. Nu mai aveam cum sa fac chestii de moment, pana la urma e ceva normal, pentru ca viata mea e una de om matur si nu-mi permite statutul sa zic ca in urmatoareale 3 ore ma apuc sa o iau la picior si sa admir centrul orasului.
Dar am descoperit ca pot sa resimt acel sentiment de bucurie, in alte moduri, tot prin plimbari. Nu ma simt sufocata de fiecare zi, incerc sa ma mentin in continua miscare, pentru asta ma facea mereu sa ma regasesc. Scriu, ascult muzica si ma gandesc la cum sa fac sa-mi fie bine.
Si desi nu am aceeasi libertate de miscare ca acum multi ani, am invatat de putin timp, ca pot sa refac activitatile ce ma relaxau intr-o alta ordine, cu o alta intensitate, dar totusi, sa le fac.
Si cu aceasta minunata senzatie cu care mi-am inceput ziua, cu siguranta ca finalul de zi ma va regasi fericita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu