Eu, in relatia cu fiica mea...

Mi-e un somn de numa numa. Am dormit cam o ora azi-noapte. M-am tot gandit la analizele lui mama, la faptul ca urmeaza pe 7-8 decembrie sa revina la Cluj pentru noi investigatii, pentru a reusi sa-i dea de capat, sa-i dea un tratament. Am plans si aseara, dar nu o fac voit. E cumva ca nu ma pot abtine. E greu, sincer.

Am zis ca poate daca scriu imi mai sare somnul. Intre timp ascult si muzica, ca sa ma energizez cat de cat. Nici nu stiu cum am ajuns azi-dimineata la aeroport. Tot imi ziceam pe la 2, apoi pe la 3, hai ca pana la 4:30 ai timp sa dormi si din aproape in aproape nu am mai adormit deloc. Cred ca rup patul azi. :))

Sunt intr-un impas in relatia cu fiica mea. De ceva timp simt asa ca sunt sufocata si cumva am incercat sa o fac sa ma mai lase si in pace cumva. Adica sa nu fie toata ziua calare pe mine, desi imi dau seama cat de norocoasa sunt ca e langa mine, ca o am. 

Cand a inceput prima data scoala online, statea cu usa deschisa la camera si mereu ma striga cand nu stia. Se panica si mereu ma cauta cu privirea, cu manutele. Era uneori stresant ca nu puteam face nimic prin casa. 

Mai nou isi inchide usa la camera, insa nu e atenta la ore. Se plictiseste repede. Imi face proiecte in timpul orelor. Proiecte cu acelasi mesaje frumoase:"mami, te iubesc mult de tot". Cred ca ii lipsesc uneori, dar chiar ma sufoc cateodata.Plus ca sunt toata ziua cu ea sau aproape toata ziua, insa uneori am nevoie si eu sa respir. Am nevoie sa fac baie fara sa ma joc cu ratustele tot timpul. :)) Ca asta face cand fac baie, intra dupa mine si incepe sa ma convinga ca e asa de buna apa si incepe sa se joace in apa cu mine.

S-a schimbat mult pitica mea, e certareata, imi raspunde la orice inapoi intr-un mod neplacut, nu e atenta la ore, e aeriana, nu face chestii prin casa din proprie initiativa, e cam imprastiata. Si cand era mai mica era incredibil de harnica, in sensul de implicare, de a ma ajuta. Acum si le lasa toate aiurea si are si mereu imi zice cand o rog sa le pun la loc:" dar numai eu?" :)) Da, stiu, zici ca ma copiaza si la replici. 

Stiu ca e plictisitor la orele online, ca e greoaie scoala, ca fac avioane cand ei nu stiu inca sa scrie corect, dar macar e bine ca e acasa in mediul ei, in casa ei, la baia ei, poate mananca in siguranta. 

Cred ca eu sunt probabil de vina pentru involutia ei sau pentru criza ei de acum. Stiu ca-i lipsesc anumite activitati pe care le faceam anul trecut,de genul, sa ne plimbam cu autobuzul, sa mergem sa vedem trenurile, sa mergem in centru sa ne plimbam, sa savureze cate un sandwich, in timp ce eu beau o cafea...si mie imi lipsesc, dar le-am alternat cu plimbari lungi pe jos. Acum e mai dificil pentru ca e mai frig afara si nu mai facem asa plimbari lungi. 

Incerc sa-mi dau seama de ce s-a schimbat asa de mult pitica mea. Probabil ca sufera pentru faptul ca nu mai pot sa fiu 24/24 activa, doar cu ea, pentru ca am obosit. 

Pana si eu, cea mai energica, am obosit, nevoit. Cu siguranta ca voi gasi momentul cand sa ma reincarc si sa pedalez din nou zi de zi cu aceeasi pofta de viata nebuna!