Ma gandeam ieri la momentul in care am adus-o acasa pe pitica. Adi a pregatit patutul, singurel, si i-a cumparat prima jucarie. :) Ce dulce a fost sosirea de atunci acasa. De abia asteptam sa fac dus in cada mea, sa ma pun in patul meu, sa simt mirosul casei mele. E incredibil de minunat acel sentiment.
Revenind la Nicoleta, imi aduc aminte cum a fost acum 3 luni: doar papa, facea bucurii in scutec si dormea. :)) Da da, nici nu ai idee cat te bucuri ca parinte ca piticuta ta face tot ce trebuie si cat trebuie. :) E un semn clar ca toate functioneaza. Citeam pe facebook pe un grup de mamici o remarca a unei mame: " Ne-am trezit cu un extraterestru fara instructiuni de utilizare". :)) Mare dreptate avea acea mama.
Cat de minunat e sa vezi cum evolueaza puiul tau de om: de la a nu face nimic, la a te tine de mana, a-ti rade, a da tare din picioruse, a gangurii de numa numa.Privirea piticei mele e incredibila: imi ajunge pana in inima. Ma priveste mereu cu ochii ei mari, uitandu-se direct in ochii mei. Ochii ei mereu zambesc. Citeasca fericirea si linistea in ochii si pe chipul ei. E un copil extrem de cuminte, energic si vesel. Mai nou vorbeste mult. Chiar si noaptea cand se trezeste tine sa-mi povesteasca, de toate. Momentan doar de ea stiute. :) Dar eu ma bucur enorm cand o aud vorbind.
Am reusit intr-o seara sa o inregistrez cu telefonul: a vorbit mai bine de 5 minute. Eu am reusit sa o suprind 5 minute cu telefonul. :) Cand am auzit-o cat de mult vorbeste pe limba ei, am zis sa pornesc telefonul. Si asa ca am amintire cu ea cand a vorbit extrem de mult. Am sa pastrez amintirea si pentru ea. Se va bucura cu siguranta sa se auda vorbind. :)
Si eu ma bucur cand vad lucrurile pe care mama mi le-a pastrat de cand eram mica. :)
Pe final, inca o piesa care e pe placut piticei mele. :) De altfel si pe placul meu.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu